Pentru că există viaţa şi dincolo de politică

Crăiţa Coman mi’a developat o senzaţională creaţie a unor publicitari din altă lume. După ce o vedeţi, închideţi telefonul, televizorul, uşa biroului şi aşezaţi’vă comod în fotoliu. Cu ochii minţii larg deschişi, revedeţi clipul. La sfârşit veţi simţi că v’aţi întors din altă lume, cu alţi oameni şi cu alte valori. Aproape că abia v’aţi născut, ca un bebeluş adus pe lume în inima unei crize mondiale, cea mai adâncă şi mai indescifrabilă,  făcut parcă să sfideze limitele, să ne arate tuturor că cea mai complexă şi mai uimitoare creaţie de pe Pământ, e corpul uman, sigurul capabil să alerge între plus şi minus infinit, în aceiaşi secundă. Dovada o aveţi în cei doi protegonişti ai filmului şi în…imaginaţia fiecăruia.

Domnule Virgil Ardelean, vă rog să’mi permiteţi să fac ultima referire la Dan Andronic, din punctul de vedere al câştigătorului

Ca unul care am câştigat ceea ce mi’am propus la ultimle alegeri, discut astăzi, despre Dan Andronic, învinsul etern al alegerilor de orice fel. O prietenă la care ţin mi’a atras atenţia că am prea mult refer la cămăşile lui cadrilate şi, pentru că o preţuiesc, de azi mă voi abţine.

Dar înainte de final, trebuie să zic tot ceea ce am constat cu prilejul alegerilor europene:
Dan Andronic, marele strateg al campaniei lui AN (o glumă lunea dimineaţa poate schimba debutul săptămânii , conchistadorul PNL  a trecut cu arme şi bagaje în tabăra PE DE LE, dar pe uşa rezervată disperaţilor. În fapt, Dan Andronic, de la care, personal, mă aşteptam la orice-şi azi îmi amintesc discuţia dintre doi lideri politici în 2004 despre (in)oportunitatea apropierii lui D.A.- a fost cel care a orchestrat campania de atac a…a…ELENEI BĂSESCU!

Idea cu drogurile are aerul concepţiilor andronice şi păstreaza urmele ideilor răsărite în 2004 pe care am să le dezvolt într’o zi, fiind foarte reprezentative pentru personaj. Alături de el, într’o cununie politică pe care nu am capabilităţile necesare să mi’o explic şi faţă de veridicitatea căreia, păstrez încă multe semne de întrebare, s’a aflat şi Corina Vinţan, iar singurele explicaţii pe care le am refuz să le accept din respect pentru prietenia pe care i’o port Corinei dar, mai ales, din respect pentru condiţia umană.

Dacă Virgil Ardelean îmi permite, mărturisesc sincer, fără nici un obiect contondent în mînă şi cu inima la soare, că mă aştept ca T Băsescu să anunţe, cu toţi ochii în lacrimi, că acceptă colaborarea cu Dan Andronic pe care, desigur, l’a apreciat tot timpul pentru “succesurile” lui, iar Elena Băsescu, proaspăt parlamentar european să certifice acest fapt, eventual, din inima clubului Bamboo. 

Şi dacă tot mi’am permis, îi transmit dl. Ardelean rugămintea colegilor din minister care, de jenă, să feresc să’i spună că, de vreo 20 de ani, poate veni la birou fără pulan.

Un poem genial şi o propunere susţinută de realitate

După aproape o lună în care nu mi’am pătat cuvintele cu nici o virgulă după un nume propriu, un comentariu primit ieri m’a făcut să’mi amintesc de rosturile mele de blogger. Am revăzut momentele campaniei electorale prin care trecusem şi memoria mi’a adus în prezent o creaţie a genialului poet Romulus Vulpescu. 

Ca răspuns la alegerea duetului Gigi Becali-Vadim Tudor, a Elenei Băsescu şi a altor trişti care ne populează viaţa, în chip de reprezentanţi ai României la PE, refuz să mai scriu ceva despre polticieni, fie ei şi portocalii.

O salut pe buna mea prietenă Corina Vinţan, creatoarea unei noi specii umanoid-politice rezultate din încrucişarea decolteului blond de Buzău cu botoxul cenuşiu corcit la Murfatlar şi anunţ aici, public, că cer nominalizarea Elenei Băsescu în funcţia de comisar european din partea României. Nimic nu mi se mai pare prea mult.

După ce tătucul celor două a speriat deja hemiciclul de la Strassbourg printr’o declaraţie pe care secretariatul PE a refuzat, pur şi simplu, să o reţină, urmează seria a II-a din serialul “Balamucul”, cu actorii în straie de Bruxelles. Vă urez succesuri şi vizionare plăcută!

“N-am timp, n-am bani, n-am inima, n-am chef
Sa mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un sef
Si întrevad demersuri.”

R. Vulpescu