Ca unul care am câştigat ceea ce mi’am propus la ultimle alegeri, discut astăzi, despre Dan Andronic, învinsul etern al alegerilor de orice fel. O prietenă la care ţin mi’a atras atenţia că am prea mult refer la cămăşile lui cadrilate şi, pentru că o preţuiesc, de azi mă voi abţine.
Dar înainte de final, trebuie să zic tot ceea ce am constat cu prilejul alegerilor europene:
Dan Andronic, marele strateg al campaniei lui AN (o glumă lunea dimineaţa poate schimba debutul săptămânii
, conchistadorul PNL a trecut cu arme şi bagaje în tabăra PE DE LE, dar pe uşa rezervată disperaţilor. În fapt, Dan Andronic, de la care, personal, mă aşteptam la orice-şi azi îmi amintesc discuţia dintre doi lideri politici în 2004 despre (in)oportunitatea apropierii lui D.A.- a fost cel care a orchestrat campania de atac a…a…ELENEI BĂSESCU!
Idea cu drogurile are aerul concepţiilor andronice şi păstreaza urmele ideilor răsărite în 2004 pe care am să le dezvolt într’o zi, fiind foarte reprezentative pentru personaj. Alături de el, într’o cununie politică pe care nu am capabilităţile necesare să mi’o explic şi faţă de veridicitatea căreia, păstrez încă multe semne de întrebare, s’a aflat şi Corina Vinţan, iar singurele explicaţii pe care le am refuz să le accept din respect pentru prietenia pe care i’o port Corinei dar, mai ales, din respect pentru condiţia umană.
Dacă Virgil Ardelean îmi permite, mărturisesc sincer, fără nici un obiect contondent în mînă şi cu inima la soare, că mă aştept ca T Băsescu să anunţe, cu toţi ochii în lacrimi, că acceptă colaborarea cu Dan Andronic pe care, desigur, l’a apreciat tot timpul pentru “succesurile” lui, iar Elena Băsescu, proaspăt parlamentar european să certifice acest fapt, eventual, din inima clubului Bamboo.
Şi dacă tot mi’am permis, îi transmit dl. Ardelean rugămintea colegilor din minister care, de jenă, să feresc să’i spună că, de vreo 20 de ani, poate veni la birou fără pulan.