Ion Iliescu nu are 45 de ani. Aseara, la şedinta care l-a urcat pe “spaniolul van Ghelie” la… “pohta ce-a pohtit”, Iliescu a demonstrat ca are 15 ani si retraieste momentul 6 martie, cînd comisarul Vîşinski îi punea ceasul pe masă regelui Mihai. Vehementa cu care a izbit exasperarea unor participanti la o sedinţă de peste 6 ore, arata că omul se visează la congresele PCR cand numai El si Ea aveau voie să tuşeasca. Cred că e timpul ca Ion Iliescu să intre într’o recreaţie! Ceausescu s-a dus, Traian Stefanescu s-a dus si el, numai fostul preşedinte se încăpăţînează să ne arate că este viu, dar pare anacronic. Cand Nastase îl ataca, era ironic si zâmbea în barbă după ce, chiar de linga el, Ion Iliescu se ridica în picioare, cu microfonul într-o mînă şi ştrangulai aerul, încruntat, cu cealaltă, îl vedeam cu ochi duşmănoşi pe fostul premier. Ziceam ca e al dracu’ si vrea numai puterea totala pentru sine. Pe undeva, banuiala mea era motivata. Timpul, insa, mi-a confirmat ca Ion Iliescu este un comunist rapace, îmbrăcat numai si numai în proiecte personale, care ia îngropat, pe rînd, pe Năstase, pe DIP, pe Mitrea şi pe Oprescu şi acum se pregăteşte să revină la comandă. În Romania anului 2007, viziunea dumnealui, insuşită pe băncile facultăţii care îl ţinea pe Lenin pe pereţi este, nu numai anacronică, ci şi semănătoare de conflict.
Dar textul de mai sus este decriptat în cheia care a închis uşa sălii în care Iliescu, lejer şi degajat, ia cerut lui Vanghelie să anunţe că renunţă la funcţia de presedinte al PSD Bucuresti, semn că la Frunze se făcea carte, nu glumă.
