Insula valurilor de sidef si a clipelor cu ochi migdalati

De mai bine de o saptamana nu mi-am patat cuvintele cu nici o parere. Am plecat in Creta, in cautarea egoului meu razvratit, in speranta divortului de orasul care cununa lejer, toate formele arhaicului “mahala”. Creta este, asa cum am mai spus, coltul de lume, invaluit in taina marii in care se reflecta ochii albastri ai lui Dumnezeu. La Heraklion, marea conjuga singuratati sub luna, toate tulpinile ei de jad care vin la tarm sa-si inchine florile, au trecut inainte pe sub talpile fecioarelor ucigatoare de post.

   La Xania, cel mai frumos port din insula zeilor, marea mi-a ridicat in fereastra o noapte cu stele, iar ziua ma adulmecau fara mila, semn ca”buzele umede de cer”, simteau ispita. De la fereastra hotelui Porto Belo (cum altfel?!), sprijinita pe malul de sidef al lunii, vedeam cum apele inalta stalactite si inchipuie altare pe care ard granele din toate corabiile scufundate de vreme. Uneori mi se parea ca pescarii cu ochi de portelan aduna piersicile scuturate de vant si le schimba in scoici cu miezul de aur. Printre barci si taverne depozitare de neajuns, se misca trupul unei femei nascuta din nicovale de coral pe umerii careiau s-au spart doua amfore de ciocolata si tot ce era amar in lume, miroase acum a ierburi imprastiate la curtile dorului…E o vreme de scris in suflete… La doua ceasuri de noaptea Invierii, aud cum copilul Iisus o trage de cercei pe Maica Domnului si ea rade. Doi calamari care se invecinau cu buza hotelului au plecat in larg sa le arate delfinilor un salcam frumos si parca imi vine sa plec pe ape, sa bandajez cu matase toti pestii raniti de instinct, toate florile fracturate de dorinta si apoi sa ma afund in valuri de argint care sa ma arunce pina in cerul norocului, acolo unde dorm pescarusii, stelele cazatoare si fluturii care au invadat trupurile indragostitilor, ani la rand. Valurile se perpelesc sub fereastra inimilor fermecate de iubire, pestii spun povesti din Marea Mediterana si clipele cu ochi migdalati suna jur-imprejur, pline de rosmarin. Pe undeva, o voce isi incearca norocul, semn ca in noaptea asta, la Buzoukia se tine balul nimfelor. Maine ma intorc in orasul botezat in nenoroc…Pana maine, nimic despre Ayatollahul care planuieste lovitura de palat, in postul Pastelui.

      

Explore posts in the same categories: high-life time