Cînd Dumnezeu este gelos pe muritori

   ”Tot ceea ce pierdem , pierdem pentru totdeauna”
                                                           Octavian Paler

În noaptea în care Maestrul Paler s’ a mutat într’o stea, nu am dormit şi am văzut cum stelele s-au încolonat si au plecat în galop spre Lisa. Era o noapte de scris în suflete şi stele călări alergau prin înaltul vazduhului, semn că in ceruri se pregatea; asa am vazut toate astrele agitandu-se si fugind de colo-colo, la fel ca o mama, in preziua nuntii, fiicei celei mari. Azi noapte, Maestrul Octavian Paler a plecat spre cer. O femeie pe care o iubesc m-a sunat atunci, aproape plangand sa-mi spuna ceea ce, mai tarziu, avea sa afle o tara intreaga. Si sufletul ei si vocea ei refuzau sa creada, vestea parindu-i-se mult prea trista. Linistiti-va Doamna, Maestrul nu poate sa moara! El este un Chesterton ardelean depozitar a tot ceea ce are mai captivant si mai subtil, cultura si civilizatia poporului asta. Iar oamenii ăştia nu mor…. Octavian Paler a plecat putin si pentru ca Dumnezeu nu mai intelegea nimic din ceea ce se intampla la Bucuresti si l-a chemat la El, la Poarta. Acum sta la taifas cu Nichita si cu Blaga, si cu Sorescu, si cu Bacovia si cu Arghezi. Ah, Doamne, ce dezbatere trebuie sa fie intre Octavian Paler si Tudor Arghezi, doi oameni nevindecati de nedreptatea rosie! Si ce replici trebuie sa le fi dat Nichita! ….De acolo de unde sunt, cu totii ne privesc cu intelegere si cu putina compasiune. Acum , macar acum, cand chipul neingenuncheatului ardelean a plecat dintre noi si a reusit sa refuze compromisul cotidianului romanesc, macar acum sa invatam sa ne respectam valorile. O tara fara valori este doar o sala de computere populate cu aparate de aer conditionat. Lucrurile merg si se pastreaza bine dar omenirea nu poate trai doar cu emisfera dreapta. Din cand in cand, avem nevoie si de Paler, si de Fanus Neagu, si de Nichita si de Blaga. Dar, cand Dumnezeu este gelos pe muritori, El îi cheama în ceruri pe Paler, pe Nichita si pe ceilalti neumuritori….Acum, Maestrul îi ia un interviu lui Dumnezeu, interviul pe care l-a închipuit pe Pamînt si l-a aşezat într-un volum. De langa El, Sfântul Petru zâmbeşte în barbă, semn că întrebarile Maestrului sunt botezate de inspiratie. Este un interviu pe care, intr-o zi, fiecare dintre noi, o să-l citim, undeva…
“Este foarte greu sa fii, cu adevărat, sincer. E foarte greu să nu-ţi mai pese cum apari, să nu te mai intereseze cum pozezi…”
Fragment din ultimul manuscris, încă nepublicat, al Maestrului Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

Octavian Paler

Explore posts in the same categories: MESERIAŞI, presa

Tags: Octavian Paler

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.