Există o lume în care miniştrii nu se vând pentru 15,000 de euro, în care primarii nu stau în vacanţe tocmai ca să fugă de oraşul pe care s-au jurat să-l îngrijească. Există o lume în care jurnaliştii nu latră la televizor si în realitate sunt nişte căţeluşi cuminţi de teamă ca stăpânul să nu le taie porţia de fericire. Există o lume în care politicienii nu semnează proiecte de legi împotriva colaboratorilor Securităţii în timp ce chiar ei sunt primii vizaţi. Şi, în fine, există o lume în care jurnaliştii nu se predau potentaţilor zilei de teamă arhivelor SRI sau SIE. În spaţiile respective, descălţate de politicieni si de jurnalişti care dau lecţii de moralitate, seara, la televizor, după ce, la pranz au trecut pe la CNSAS sau DNA, am vazut oameni care parchează Mercedesul-nici o aluzie la marginalizarea lui Ioan Rus-merg la serviciu cu bicicleta, îşi zâmbesc la semafor şi se invită reciproc la traversarea unei intersecţii. Politicienii şi o mare parte a presei au adus România în beznă. Dar mai există şi alte lumi, pe care mulţi dintre noi le-am cunoscut, le-am pipăit si le-am simţit, iar acum le ducem dorul. În ziua în care am cunoscut’o pe Elena Udrea, i’am spus sa facă bine şi să’i spună preşedintelui Băsescu că soluţia cea mai bună pentru salubrizarea României este arestarea câtorva jurnalişti de calibru, bineînţeles, în momentul prinderii lor la borcanul cu miere. Azi continui să cred ca asta ar fi soluţia dar nu mai cred-ca atunci-că Băsescu are cohones pentru asta.
De această lume am decis să fug şi eu, gonit de scîrbă, de ipocrizie şi de fariseism. De azi, nu mai ştiu nimic despre politică! Nu mai sunt risipitor de frumuseţi. Am devenit “scepticul de serviciu al unei lumi în declin”. Vă invit să o privim pe Adriana Karembeu şi să uităm de toţi politicienii români! Sunt incurabili si corozivi…
