Mici nedumeriri după “Tratatul Lisabona”
Nu sunt un specialist în politică externă, dar am băut apă după ultimul ministru de externe, M.R.Ungureanu şi ceva gust am prins. Din acest motiv două sunt lucrurile pe care nu le’am înţeles, la finalul negocierilor Tratatului Lisabona, cum a fost denumit noul Tratat European. În primul rând nu ne’a explicat nimeni de ce România a preferat statutul de nebeligeranţă ştiut fiind că rămânerea pe margine, garantează doar înfrangerea. În timpul negocierii Tratatului Lisabona, aproape fiecare ţară a luptat pentru ceva: Franta pentru termenii care sa-i asigure politicile protecţioniste, Marea Britanie pentru exceptarea de la Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, Germania pentru puteri crescute ale Parlamentului European, Olanda pentru competitivitate, Finlanda si Danemarca împotriva reducerii numarului de comisari, Polonia a obtinut mentinerea “clauzei Ioaninna”, un mecanism de veto in Consiliul European.
Pînă şi Bulgaria, desi membru UE la fel de proaspat ca Romania, a cerut dreptul de a folosi denumirea “evro” pentru euro.
Romania “a analizat atent toate propunerile statelor membre” şi a decis să nu ceară nimic. Avantajul României, spune secretarul de stat pentru Afaceri Europene Adrian Ciocănea, e ca “suntem stat de mărime medie. Pe noi tot ce s-a propus ne avantajeaza”.
Bravo, mon cher! Şi nu îl doare nimic, după vorbele astea. De Cioroianu nu mai vorbesc, e inocent şi vorba unui apropiat de’al lui Tăriceanu, când căutau un ministru de externe: “Spuneţi’mi că nu vreţi să discutăm despre Cioroianu ca ministru de externe!”. Cea a urmat stim…
Revenind, întreb şi eu, din fotoliul românului sătul să vadă ştirile cu alţi “români” aruncaţi în şuturi de prin capitalele Europei: de ce am ratat ocazia să ne batem şi să reglementăm fluxurile migratorilor? Suntem singura ţară care are o astfel de problemă în Europa şi puteam s-o rezolvăm acum aşa cum au făcut şi polonezii şi italienii….
La urcarea in avionul de Lisabona, presedintele Kaczynski părea de neînduplecat:”Nu vrem altceva decit dreptul nostru”.
La întoarcerea de la Lisabona, preşedintele Băsescu şi ministrul de externe al cărui nume nu mi’l mai amintesc, păreau zîmbitori.
Tags: basescu, romania care este, securisti, turnatori
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.