Adriean Videanu, primarul care nu este

Domnul Adriean Videanu (toată viaţa am să caut să aflu cine şi’a băgat ”e”‘ul între silabele lui) este un om (hai să’i zicem aşa!) ticluit din ecouri de înjurătură şi cîrlionţi deduşi din rapănul sughiţului de cioară frecată pe scăfîrlie de un lăutar tomnatic şi puţin tătar. Ieşit din izmeneli de şatră teleormăneană, el a suit în Bucureşti cu greieri în călcîie şi grauri la betelie - bate’v'ar sărăcia în cerul gurii pe ăia de l’aţi votat- ca să se instituie în Comisie Permanentă cu sediul la Dubai, prieten pufos al gunoierilor şi a altor milioane de euro şi o coaptă pacoste buboasă în asfalt.  Dacă aveam mintea de azi, l’aş fi povestit tuturor viciilor şi azi, eram om bogat, după ce îmi deschideam un negoţ pentru pus atele şi gipsuri, în Bucureşti. La vreme de furtună şi zăpadă măsurată cu macaraua care a ridicat Burj’al’Arabul, domnul Videanu se cocea la soare în Dubai, pentru ca, la întoarcere să vomite minciuni mestecate, înainte, cu vecina sa de cabinet. Maaaaare chestie! avea să replice teleormăneanul primar, iubitor de roz, alţi primari de sector şi miniştri de finanţe. Prins între zăpezi şi viscole, mereu inopinate, că deh! Dumnezeu nu s’a lăsat înscris la PD, Bucureştiul a devenit bivuacul haosului. Cîtă gheaţă a fost să aibă ianuarie, toată s’a potrivit să vină numai la noi, că îţi vine să scoţi uşa primăriei din ţîţîni şi să o arunci între două şleauri şi prăpăstii căscate în stradă. În Bucureştiul ăsta care face praf toate valorile, morala pluteşte postum în orînduieli fanariote, iar cei ajunşi în ţâfna puterii, se leagănă în fotolii ca împăraţii musulmani cînd îşi fac namazul. Suntem o ţară lovită cu leuca în moalele capului şi călcată în picioare de bande de infractori cu vize de Dubai, dar cu domiciliul în Codul Penal.

Pufosul boier al străzilor vraişte, cînd nu e plecat la Dubai, bea vinul amestecat cu mirodenii şi perle al împăraţilor îndrăgostiţi de suferinţe neînţelese. Îmi plac cultivatorii de trandafiri negri, cu condiţia să nu fie sădiţi exact în crăpăturile bezmetice ale străzilor, iar munţii de zăpezi şi kilometri de maşini să nu sufoce, zi de zi fericirea şoferilor. În rest, îi doresc domnului AdriEan Videanu, un concediu cît mai plăcut şi îl informez că… “iarna nu’i ca vara”. Să trăiţi bine!

Explore posts in the same categories: Biserica, Craciun, Elena Udrea, Patriarh, basescu, catavencu, democratie, media dog, murgeanu, nasol, ninsori, presa, primaria capitalei, revelion, sarbatori, trafic, vanghelie, videanu