Amnezia ciudată a lui Adrian Năstase
Când vorbesc despre Traian Băsescu, trufia obiectivităţii este un lux pe care nu mi’l pot permite pentru că tocmai el este ucigaşul cu mâinile goale al acestui principiu. Dar în cazul avizului pentru cei 8 miniştri împachetaţi pentru DNA, trebuie să spun că are dreptate, chiar dacă drumul dintre motivaţie şi cauză are multe gropi. De 18 ani, o Românie întreagă ţipă din toţi rărunchii după dreptate, după justiţie cu orice preţ. E bine, dar nu e suficient. Presa, aşa cum e ea, cu deconspiraţii ei, cu jurnaliştii ei cu vile făcute din economii deotologice, are obligaţie morală să fie cinstită cu ea însăşi, în primul rând.
Când Adrian Năstase o răneşte pe Elena Udrea cu lecţii de drept penal lansate între doi blogeri fără orizont, pe mine mă pufneşte un râs isteric. Păi Elena Udrea este nevasta acelui personaj pe care CHIAR Adrian Năstase l’a lăsat să jefuiască Bucureştiul, parte dintr’o gaşcă care’i mai cuprinde pe fericiţii Bittner şi Petrache, la umbra protecţiei oferite de unsurosul Gabi Oprea, omul său de…încredere. Astăzi, când Năstase ţipă după acordul Parlamentului pentru dosarul de la DNA, aceiaşi presă ar trebui să’l sufoce cu întrebările, în numele dreptăţii şi al justiţiei atât de clamate.
Orice construcţie jurnalistică se analizează prin raportare la adevăr. De la acest principiu ar trebui să plece şi duetul lipsit de talent dar plin de claxon de la Antena 2 care iubeşte invenţiile feniciene şi care trece prea des, parcă, printr’un birou de la mansardă, situat pe Str. Aviatorilor. Iar Adrian Năstase, care, mai nou, moare de grija lui Tăriceanu şi de drum lung apelând la o strategie care nu e demnă de renumele lui, ar trebui să fie mulţumit: dreptate se face în instanţă. Pe blog se face doar audienţă.
ianuarie 27, 2008 at 3:14 pm
[...] Din bloguri adunate, Radu Popa are un punct de vedere foarte decent si bun in legatura cu tot circul politic si mediatic. Un blog dedicat politicii femeilor lanseaza teoria ca UDMR-ul ar fi o organizatie misogina. Tot de [...]