Istorie, cultură şi civilizaţie, la Torino

Săptămâna trecută am fost în Italia. Câteodată e bună şi o cură de dezintoxicare politică prin intoxicare cu soarta unui vin bun… Am fost la Bra, pe drumul vinului, am trecut pe la răscrucea civilizaţiilor, am poposit la Torino, citadela în care Numele Trandafirului a ieşit din peniţa de geniu a lui Eco, un oraş de o frumuseţe zguduitoare, prima capitală a Italiei reunificate şi simbolul progresului mecanic al unei Republici aducătoare de Renaştere. În galop de cai putere, am alergat printr’o lume spectaculoasă în care castelele erau în toate colţurile zării şi, prin peredeau de stropi, puteai zări cum mâna Maicii Domnului scrisese pe boltă: “aici am pus cuvântul şi vinul bun”.  Apoi am trecut prin patru anotimpuri şi am juns la Aosta, un orăşel care ascunde o celebră staţiune de ski- Valle D’Aosta- una dintre cele mai scumpe din Europa dar extravagant de frumoasă şi deschisă privirii. După trei zile dospite în pulpa istoriei, am închis turneul la Milano, pe o vreme cîinoasă ieşită dintr’o ploaie rece, care mi’a amintit şi mai tare că următoare zi mă va găsi la Bucureşti.

Bra este o micuţă localitate lângă Torino unde fiinţează cea mai mare Universitate de Ştiinţe Gastronomice din Europa. Locul are o frumuseţe desăvârşită şi este ornat cu brazde clorofilă rupte din poveştile copilăriei mele înzăpezite de frumuseţe, însorite de bucurie. Când am intrat în curtea Universităţii, am descoperit un fascinant castel construit cu vreo 600 de ani în urmă de marii arhitecţi care au ridicat Italia pe crucea lumii şi imediat, în suflet, mi s’au deschis trei răsărituri de soare ca o poruncă dumnezeiască să mă simt fericit. Imaginile nu merită chinul descrierii, doar omagiul privirii….

Aşa arată curtea de la intrarea în Universitate

În inima acestui castel ridicat sub comanda marelui rege Vittorio Emanuele II’lea, se află sălile de curs ale viitorilor chefs ai lumii de mâine, ca un dialog fermecător al civilizaţiilor. Dincolo de ce se vede, castelul este inimaginabil de frumos, de fabulos şi de bine conservat. 

 

Mîine vă voi împărtăşi povestea vinului încoronat de nobleţe şi născut dintr’o picătură de har scăpată de Zei peste pământurile binecuvântate de Dumnezeu de la Barollo, de la Barbaresco, de la Mora şi de la D’Alba, dar şi din alte locuri în care fiinţa lumii trăieşte în gust de Nebbiolo, prin dealuri umede care miros a infinit.

Explore posts in the same categories: Barollo, Biserica, Bra, Torino, alexandrion, castelul huniazilor, italia, ninsori, personal, sarbatori, soul 2 soul, vin