Taher iubeşte la tine, mei Rapidule mei…
Epopeea vânzării clubului Rapid are o singură şi valabilă explicaţie: e vorba de bani inimaginabil de mulţi, de afaceri care nu vor muri niciodată şi de un soi de dependenţă pe care o capătă statul român faţă de aceşti…”investitori”.
Fahti Taher nu e Gigi Becali. El nu vrea publicitate şi nici nu se hrăneşte din iluzia unui vis politic. Fahti Taher e o hienă cu multe cadavre în şifonier iar cel mai răsunător nume din galeria foştilor lui prieteni este Dumitru Tinu, iar cel mai celebru prieten al lui (dintre cei vii) rămâne Viorel Hrebenciuc. Am întrebat recent un securist celebru dacă Taher e omul lui Hrebenciuc sau “Nea Vio” e omul lui Taher. “Răspunsul vine de la Sadoveanu” mi’a răspunsul omul.
Fahti Taher a cumpărat 80% din Rapid nu pentru ”farmecul vieţii”, nu pentru că “nu mai avea ce să facă cu banii” aşa cum spunea ieri ci pentru a se asigura că privatizarea CFR Marfă, o companie care produce anual câteva milioane de euro şi care, numai din vagoanele pe care ar trebui să le caseze, ar mai încasa alte câteva milioane, ajunge la el în farfurie. Dacă ar cumpăra CFR Marfă, Taher ar deveni stăpânul unei felii din România, cu toate cele pe care le implică asta: oameni, destine, politicieni, într’un cuvânt profit. La CFR Marfă lucrează câteva mii de oameni, împărţiţi prin toată ţara. Toată cheia afacerii stă în liderii de sindicat şi Taher ştie să’i facă să se simtă importanţi. Ei vor fi şi masă de manevră politică şi surse de venit, după o ecuaţie pe care Taher şi “fraţii lui” au exersat’o în România ultimilor 25 de ani şi le’a ieşit bine.
Cum a ajuns toată povestea în presă? De fapt, povestea nu a ajuns în presă, ci a fost deconspirată de Realitatea, după ce echipele de filaj ale lui SOV i’au interceptat pe cei doi. Aşa a văzut o ţară întreagă, live şi necenzurat, zâmbetele de hiene satisfăcute ale celor doi protegonişti. De ce? Pentru că şi S.O. Vântu vrea să pună mâna pe CFR Marfă şi Taher este un competitor real pentru el. În fapt, am asistat la lupta dintre două blocuri angajate şi prestatoare pentru acelaşi sistem, semn că “securiştii de bine” ai lui George Copos s’au săturat de nemerniciile frecventate de maestrul blaturilor fără frişcă şi l’au eliminat pe drumul de la vestiar la limuzină. În curând, SOV va mai produce o bombă, iar Taher se va preface zâmbitor. Încă o dată. Ceea ce nu ştie SOV este că Taher nu a ajuns celebru din cabina unui camion TIR ci din preajma lui Yasser Arafat, adică dintr’un spaţiu în care se respira mai greu, fără voie.
