Cu o scuzabilă întârziere de 60 de ani, la Bucureşti au venit americanii!
A venit şi Bush. Sunt printre cei afectataţi de hemoragia de prezidenţiabili din această săptămână, dar nu asta mă face să remarc atitudinea de slugoi a autorităţilor române în faţa unui Big Brother: am făcut culoare unice, am oprit circulaţia pe kilometri întregi, am scos avioane din program, am bruiat telefoanele în zona Parlamentului, mai aveam să ne aducem copii şi nevestele, ca pe vremuri, la sultan. Vorba poetului ” E mereu o Înaltă Poartă unde vin fanarioţi, hoţii cică ne ajută/ mama mamii lor de hoţi!”. Mă rog, pe fond e bine că sunt toţi aici, semn că mai contăm şi noi pe hărţile politice ale lumii, dar nu înţeleg de ce trebuie să tragem aceste limbi pe coor, unor lideri care oricum, au atâţia lingăi, încât nici nu mai reţin cine le’a făcut ultima felaţie şi, deci, nu mai contează. În schimb, pe Putin îl aranjăm frumos şi’l scoatem din lista vorbitorilor, că prea aveam o relaţie bună cu ruşii şi ne vindeau prea ieftin gazul. Altfel, cum să facă amicul de circumstanţe bahice al fraţilor Băsescu, l’am numit aici pe infractorul Nicolae Bogzianu, afaceri profitabile cu energie….Hm…Suntem o gaşcă mică dar veselă…
Pe fond, e ok, cum ar spune licuricii. Dar o privire mai avizată a avut’o Doru Buşcu, cel care s’a luminat după ultima partidă de table consumată cu acest Iosefini al politicii dâmboviţene care este SOV. Citiţi aici un demenţial editorial în nota obişnuită a scriiturii lui Buşcu.
