La mulţi ani!

Astăzi este ziua unui om pe care sufletul meu rămas în jurnalismul sentimental al anilor ‘90 îl respectă pentru că a reuşit să se reinventeze şi să ne arate nouă, ceei cărora nici nu ne dăduseră tuleii jurnalisticii, cu ce se mănîncă chestia asta, într’o vreme în care toţi se visau jurnalişti, dar marele secret al acordului dintre subiect şi predicat rămînea, pentru mulţi, o enigmă. Horia Alexandrescu este unul dintre victorioşi, în ciuda faptului că nu a reşit să vîndă ziare în sute de mii de copii. Mă întreb ce s’ar întâmpla, dacă astăzi, Nichita Stănescu, Marele Voievod al Limbii Române, ar scoare un ziar. Probabil că oricîte briliante lingvistice ar pune în deschidere, l’ar închide dacă nu ar scoate chiloţăraia societăţii la a-I-a şi un cur gol, la pagina 5.

Astăzi, pot să spun că Horia Alexandrescu este un învingător. De ce? Pentru că a reuşit să facă cel puţin UN ZIAR care a rămas în conştiinţa publică-Cronica Română- şi unde, ani de’a rîndul, a creat o şcoală de presă. Pentru că sunt sigur că jurnalismul sălbatic al anilor 2010 îl strînge în spate, la fel ca pe noi toţi, că duce dorul vremurilor în care jurnaliştii nu’şi ascuţeau noaptea cuţitele, pentru întâlnirile de a doua zi ci mergeau la bere împreună, pentru că nu s’a lăsat doborît sub vremi şi pentru că merită, îi urez azi, domnului Horia Alexandrescu un sincer “La mulţi ani!”

Explore posts in the same categories: MESERIAŞI, democratie, presa