Şi dacă, totuşi, se învârte?

Într’o zi bogată în amagări şi recompense, Parlamentul nostru compus, într’o devastatoare majoritate, din iubitori de solde şi cearşafuri ude, a votat mărirea pensiilor pentru profesori. Ce a urmat,  ştim.

Ceea ce nu ştim este cauza acestui vot, altminteri extrem de dificil de exersat pe fondul unei apatii generale şi a unui sictir parlamentar faţă de muncă, ceva de neimaginat.

Ei bine, într’o luni după’amiază, un mare lider politic face o vizită la vila somptuoasă, nesimţită şi bine protejată de foşti securişti reşapaţi în gărzi de corp, a lui SOV. Era în jurul orei 16,00. Discuţia dintre ei rămâne privată, doar dacă SOV nu vrea să şi’o publice în ziarul de cancan pe care îl plăteşte şi să spună ăia că au primit’o la redacţie.

După ce şi’a mototolit sacoul VALENTINO de fotoliul de pînză rezervat invitaţilor care trebuie să plece repede, politicianul a primit indicaţiile necesare:mîine, el şi colegii lui trebuie să voteze mărirea salariilor pentru profesori. Ok, zise mintea mai puţin mobilată a liderului, doar muncim pentru popor, nu?

Ceea ce nu ştia el, sărmanul, era că pe acelaşi fotoliu, îşi mai tăvăliseră proprietăţile vestimantare şi alţi politicieni, pe acelaşi subiect.

Ziua votului se consumă fără surprize, cu SOV împachetat de drum la Londra, urmărind pe ecranul maşinii sale desfăşurarea transmisiei făcute de televiziunea sa, pe drumul de la vila sa, pe lîngă Casa sa şi a Presei, aproape de aeroportul care ar putea fi şi al său. Între timp, cam toate sindicatele mari se răsculau pentru majorări salariale, după modelul profesorilor. SOV gusta liniştit, de la Londra, din aroma războiului de la Bucureşti, din aburii unui ceai englezesc. Trecuseră patru zile de la debutul scenariului.  

După o demisie de ministru elegant regizată de prietenul Dan Andronic, premierul se dădea cu capul de tetiera Citroenului parcat regulamentar pe Calea Plevnei, după ce fusese informat de consilierii săi că efortul financiar al guvernului, în cazul în care deschidea punga către răsculaţi, ar fi de 4 miliarde de euro.

De unde banii? Zâmbetul negru al lui SOV ascunde, mereu, soluţia: de la Fondul Proprietatea.

Dar cum se poate cumpăra un Fond de Investiţii al Statului? De unde an, Guvernul se tot chinuie să (nu) îl pună pe Bursă. Listarea la Bursă i’ar da pposibilitatea (şi) lui SOV să devină acţionar sau chiar majoritar. Pentru cunoscători, FP este o mină de aur cu mulţi copii. Doar una dintre părţi, Nuclear Electrica are 10% din acţiuni, iar cel care cumăpără Fondul devine automat şi proprietar pe 10% din Nuclear Electrica.

Restul, prieteni, e vînare de vînt, restu’i vînare de vînt….