Traian Radu Ungureanu a fost un mare editorialist. Personal, cred că a fost cel mai bun stilou din curtea lui SOV, iar achizitorii de la curtea regelui au fost, tot timpul, nişte generoşi în raport cu ecosistemele.
Trebuie să mărturisesc că şi TRU este unul dintre motivele pentru care am deschis acest blog. Stiloul lui, o piesă de anvergură, un exemplar fin şi fermecător, lustruia prea tare ciucuraşii de la papucii de noapte ai lui Traian Băsescu. Sincer, tot timpul mi’a părut rău că omul acesta nu mai vedea distanţa dintre imagine şi realitate. Am regretat, în primul rând, pentru că scriitori buni mai sunt foarte puţini. TRU ar fi putut fi un brand de mare anvergură în presa română, dacă ar fi renunţat, la timp, să facă flotări deontologice în curtea Palatului Cotroceni. A preferat să schimbe călimara şi să scrie cu limba despre impecabilitatea lui Traian Băsescu, despre onoarea de a fi coleg cu ambasadorul itinerant al clubului Bamboo şi cu maestra definitivă a croşetelor tv din genţile care conţineau lovitura de stat în Norvegia.
Azi, cînd, în final, TRU “se desparte de una dintre luntri” într’un mod care nu ‘i face cinste, (vedeţi textul lui şi replica unui fost coleg), cînd a ajuns subiect în pagina în care semna, regretul meu de fost jurnalist este şi mai mare. TRU refuză să vadă cum un politician nu mai poate fi jurnalist şi de ce, un ziar nu mai îşi mai poate asuma părerile unui om politic. Imaginaţi’vă cum, un fost primar general semnează o repartiţie de casă cu aceiaşi mînă cu care respinge cererile unor familii care dorm cu copiii în parc, iar el ţine lecţii de morală în pagina întâi a unui cotidian. Dar asta ţine de formare profesională şi mai puţin de talent şi poate fi o altă discuţie. Dar să ajungi să scrii şi să semnezi că “onestitatea se desparte de Cotidianul” pentru că refuză să deraieze de la normalitate, mi se pare că asta ţine de un comportament care are, mai mult, legătură cu patologia jurnalisticii şi mai puţin cu obiectivitatea ziaristului.
De azi, voi continua să spun că presa a pierdut un mare condei, PDL a cîştigat un stilou cu care nu (mai) are ce să facă iar TRU a renunţat la roba de admiraţie cu care cititorii lui l’au încojurat atîţia ani.
