Discursul din Parlament al lui Tr. Băsescu a ieşit din nota de “bîtă în gură” cu care ne’a cheltuit, măria sa, toate prime-time’urile guvernării PNL. A vorbit elegant, chiar a reuşit să nu atace decît trei miniştri din PSD şi singura hibă a fost lipsa cursivităţii, dar asta o punem pe seama teroriştilor de care ne’a vorbit Radu Timofte, odată, demult.
Traian Băsescu s’a folosit de acest prilej ca să transforme Parlamentul în vehicul media. El era sigur că cel puţin PNL şi Tăriceanu îl vor ataca şi credea în demnitatea fără avarii a lui Mircea Geoană. Întâi l’a lăsat să’l zgîrîie cu centura de castitate şi când a ajuns la TVR, Băsescu a făcut ce ştia cel mai bine. A eliberat mitocănii.
Avea de transmis două mesaje. “Mircea Geoană ar putea să’mi mulţumească pentru că l’am ajutat să supravieţuiască; dacă rămânea în opoziţie, azi nu mai era preşedintele PSD”.
Ce observăm? Că Traian Băsescu îşi pune la colţ un potenţial contracandidat şi îl poziţionează, în mentalul colectiv, ca un politician aflat la butoniera sa. Mai mult, reuşeşte să alimenteze, în PSD, speculaţiile privind o triadă care ar fi negociat cu Băsescu guvernarea, indiferent de rezultatul alegerilor. În plus, a zîmbit degajat la probabila candidatură a lui Mircea Geoană la prezidenţiale despre care a spus că este ” o intenţie nefericită”.
Concluzia: Traian Băsescu nu poate, pur şi simplu, nu poate să stea liniştit, haina de preşedinte îl strânge la umeri, i se văd manşetele cămăşii din ea, nasturii ţipă pe el cînd îi închide şi greu mă abţin să nu bănuiesc că preşedintele a luat din cuier, un alt sacou. Poate cineva să’i spună că este îmbrăcat ca un preşedinte de ţară şi oamenii aşa îl privesc?
