Mircea Lucescu a fost operat cu succes, semn ca zeii pretuiesc munca cinstita. In fata unui prag, Prietenul sau, Rinat Ahmetov si’a anulat linistea pariziana, s’a suit in avion si a aterizat la Bucuresti. A fost asteptat ca un invingator ce este – cel mai bogat om din spatiul ex-sovietic- si a facut o demonstratie de bun gust si modestie, raspunzand cu calm, tuturor intrebarilor. La 14.04, Ahmetov iesea de la spital si avea sa faca declaratia care depaseste, prin reverbartie, evenimentul insusi:” Mircea mi’a spus ca are incredere in medicii romani”. O replica prin care respira degajat, patriotismul de bun-simt, al celui mai mare antrenor roman. O declaratie aproape de razboi, in deplina antiteza cu dragostea pentru AKH Viena a celui mai iubit dintre cotroceni. In spatele usilor inchise, Ahmetov îi spusese lui Lucescu ca dr. Didier F. Loulmet, cel mai mare specialist al lumii in chirurgie toracica, astepta in New York, cu bagajele facute, doar un telefon si vine la el. Dar Lucescu a refuzat, si’a luat inima prinsa in cele doua stenturi si a plecat spre sala de operatie. Viata sa era in mâinile românilor lui. Pe siteul lui Sahtior, mesajele de iubire si admiratie, inundau ecranele. Sase ore mai tarziu, prof. Cordos anunta succesul operatiei. La Kiev, Ahmetov declansa fiesta: “Shahtior se pregateste de noi victorii, cu Lucescu pe banca!”
Cand a castigat cupa UEFA, Lucescu si’a urcat pe umeri drapelul României, desi, nu asta cerea protocolul. Romania fotbalistica il refuzase. Securistii din fruntea FRF si LPF, mereu, i’au inventat vinovatii. Profesionistii quintelor sparte, Giovani si Victor, l’au incurajat sa stea afara de la masa lor, maiestria lui îi incurca.
Astazi, Mircea Lucescu i’a invatat pe patriotii de salon in frunte cu George Copos, pe toata gasca lui Videanu, pe Ridzi-piții, dar si pe Giovani si Mircea Sandu, pe toti laolalta si pe fiecare in parte,sa cante imnul României. Temeinic, vers cu vers, strofa cu strofa, chiar daca ei, se lăudau ca poarta, la rever, o umbra de patriotism.
Minunat!
Mersi frumos
Pentru ca politicienii nu au muncit niciodata ,si nu au respect fata de cei ce au muncit, ei pleaca de la premisa ca “ Trebuie sa mai moara dintre pensionari caci ar fi prea multi “in conceptia calailor nu vor sa mai dea pensii celor care au trudit o viata intreaga
Ca si in cazul meu cand juristii sefi [pusi politic in functii publice de conducere ],au pretins in 1999ca nu sunt de neinlocuit de la reprezentarea PMB la Curtea de Apel Bucuresti ,interesatul Primar general SORIN OPRESCU, A PRETINS CA RAED ARAFAT NU ESTE DE NEINLOCUIT la SMURD . Andrei Georgescu, şeful serviciului de urgenţă de la Spitalul Universitar, adus de SORIN OPRESCU ,va prelua postul lui Raed Arafat de la Ministerul Sănătăţii. CEL ce a mai lucrat pe segmentul de Urgenţă, în guvernul Năstase, spune : “Consider că legea nu a fost corect promovată, este o lege bună, sunt adeptul privatizării de mai mult timp”, a declarat Andrei Georgescu.”
LĂCOMÍE Cu ~ lacom. ~a pierde (sau strică) omenia tendința de acaparare dăunează bunelor relații dintre oameni. [G.-D. lăcomiei] /lacom + suf. ~ie Sursa: NODEX
RAPACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi rapace; cupiditate, lăcomie. – Din fr. rapacité, lat. rapacitas, -atis.
Sursa: DEX ’98
LĂCOMÍE, lăcomii,; fig. dorință necumpătată de câștig, de avere etc.; aviditateSursa: DEX ’98
CE SPUNE DEMISIONARUL :Eu nu zic ca sunt de neinlocuit.Dar cand a aparut, in Targu Mures, a aparut cu un grup de voluntari, sustinut de pompieri. Statul l-a refuzat pana in anul 2005, 2006. Normal ca factorul politic a avut un rol important, dar acum vor sa vina si cu privatii pe sistemul de urgenta”, a spus doctorul Arafat. Daca apare noua lege in aceasta forma se va ajunge la disfunctionalitati in functionarea urgentei si a SMURD-ului”, a avertizat acesta.
FA CE ZICE SI NU FACE MASONUL !Decalogul Masonic
luni, 14 septembrie 2009 |
Decalogul Masonic
Francmasonii aparţin unui ordin iniţiatic cunoscut în întreaga lume, care îşi are rădăcinile adânc înfipte în istoria omenirii, Lumina Marelui Arhitect al Universului ocrotind permanent flacăra aprinsă în sufletele alese şi sporindu-le puterea pentru a înfăptui idealurile nobile. Cu un caracter democratic de certă esenţă morală, structura şi întreaga ei lucrare îndeamnă omul la perfectibilitate prin iubire, la a-şi socoti aproapele ca pe un veritabil frate, pe care-l poate ajuta să fie mai bun, mai drept, mai înţelept.
Încurajând dialogul şi toleranţa, Francmasoneria construieşte punţi care să apropie sufletele, atenuând ceea ce separa anumite vederi proprii, fără a impune limite în căutarea adevărului. De aceea, ca mason în Obedienţa Marii Loji a României :
1. Voi accepta şi voi avea încredere deplină în ceea ce este dincolo de îndoială şi de întrebare: credinţa în Dumnezeu, iubirea aproapelui meu, ordinea morală şi încrederea în Lucrare. Voi învăţa să am încredere în înţeleapta învăţătura a Creatorului.
2. Voi arăta toleranţă şi respect pentru opiniile celorlalţi şi mă voi purta cu dragoste şi înţelegere faţă de semenii mei, pentru respectarea demnităţii şi drepturilor omului, voi depăşi diferenţele religioase, etnice, politice, culturale, sociale şi educationale. Condus sau conducator, pentru mine este frate.
3. Voi învăţa să practic caritatea, să am grijă, nu numai faţă de ai mei, dar şi de comunitate ca întreg, atât prin daruri caritabile cât şi prin eforturile mele individuale de
voluntariat şi filantropie. Voi da sprijin celor neajutoraţi ce nu sunt astfel din vina lor.
4. Voi căuta adevărul, impunându-mi standarde morale înalte şi ţintind să le ating în timpul vieţii mele.
5. Voi căuta să-mi armonizez cunoştinţele, dobândind arta de a conduce în echilibru, să mă dezvolt continuu spre o integrare reală şi demnă în marea Lucrare a Masoneriei Universale care dă sens vieţii mele.
6. Voi respecta tradiţia şi străvechile rădăcini, cultivând calităţile şi setea de întelepciune proprie şcolilor iniţiatice, mărturisind preţuirea actului iniţiatic şi a Lucrării ezoterice.
7. Voi preţui familia şi o voi include în matricea existenţei mele. Ma voi strădui să fiu un sot mai bun, un tată mai aproape, pentru ca familia sa mă susţină în ceea ce construiesc.
8. Voi sprijini deschiderea de şcoli şi orice demers care apropie Omul de Calea Cunoasterii şi constituie un important suport pentru împlinirea Lucrarii.
9. Voi spera şi voi aştepta să obţin ceea ce doresc, trăind cu încredere că tot ceea ce se află sub semnul binelui poate fi obţinut.
10. Voi respecta şi voi cultiva aceeaşi benefică şi nobilă discreţie pe care au practicat-o înaintaşii mei.
Florin Horvath, Îndreptar Francmasonic. Bucureşti, Editura Tipomur, 2004, pag. 36-37.
Seful de la Urgente de la Universitar, numit in locul lui Raed Arafat
Seful Unitatii de primiri Urgente, de la Spitalul Universitar, Andrei Georgescu,[OMUL LUI SORIN OPRESCU ] a preluat postul de subsecretar de stat la Ministerul Sanatatii, ramas liber dupa demisia lui Raed Arafat.
Andrei Georgescu a acceptat numirea dupa ce a fost la Palatul Victoria si a discutat cu premierul Emil Boc propunerea care i s-a facut, anunta Antena 3.
Subsecretarul de stat de la Ministerul Sanatatii, Raed Arafat, si-a prezentat marti demisia din functie. Acesta si-a dat demisia dupa o controversa pe care a avut-o cu presedintele Traian Basescu pe marginea proiectului de Lege a Sanatatii.
Raed Arafat: Inca n-am murit. Distrugem ce avem
Arafat a sustinut o conferinta de presa, marti, in care si-a explicat decizia de a demisiona si a explicat care sunt problemele din noul proiect de Lege a Sanatatii.
El a acuzat faptul ca acest act normativ va distruge ce s-a reusit in domeniul medicinei de urgenta, din cauza faptului ca deschiderea sistemului la competitie va aduce o scadere a calitatii si va dauna intereselor pacientilor. In opinia sa, asta inseamna ca va disparea orice control asupra sistemului.
“Dintr-un sistem integrat (…) ajungem la un sistem in care va intra factorul comercial, interesul comercial. O sa devina sistemul vulnerabil. Cand ai interese comerciale si firme concurente, nu mai poti vorbi de un sistem integrat, e un sistem dezintegrat care se va dezvolta in 2-3-4 ani”, a afirmat acesta.
Academica Pitar Moş Adresa: Pitar Moş Nr. 20, Sect. 1 – Bucureşti, România
ECHIPA DE SPECIALISTI
Endocrinologie
Prof. Dr. Simona FICA
[[[Prof. Dr. Simona FICA]]FOSTA SOTIE A MASONULUI CRIMINAL SORIN OPRESCU DE LA EXPLOZIV NEWS ,UNDE AM POSTAT INCA DE LA INFIINTAREA SITE-ULUI
PARTENERI MEDICALI ,PARTENERI ASIGURARI DE SANATATE, PARTENERI MEDIA., PARTENERI DIN DOMENII CONEXE ACTIVITATII MEDICALE
12XII 2011. EXCLUSIV EVZ. Sorin Oprescu, naşul mafiei spitalelor bucureşteneAutor: Stelian Negrea
AFACERI DUBIOASE. Un lanţ de sereleuri conectate între ele câştigă, în mod constant, contracte de la spitalele bucureştene aflate în subordinea Primăriei Capitalei. Miza afacerilor: sute de milioane de euro.
Interesele firmelor abonate la banii spitalelor se intersectează periculos chiar cu afacerile familiei primarului general, Sorin Oprescu, riscând să-l aşeze pe edilul-şef într-un grav conflict de interese.
Majoritatea celor implicaţi în reţeaua de sereleuri este formată din medici deveniţi comercianţi cu echipamente medicale. Reţeaua are la un capăt o firmă off-shore din Cipru, Laramed Limited, continuă apoi cu Gemedica SRL, companie deţinută de Cătălin Aurel Galea, fost asociat, prieten, vecin al lui Sorin Oprescu şi se continuă cu şapte SRL-uri de bloc. Ultima verigă a acestui lanţ este reprezentată de spitalele bucureştene din subordinea Primăriei Capitalei.
Afaceristul Galea a fost unul din sponsorii importanţi ai lui Sorin Oprescu în campania electorală pentru prezidenţialele din 2009. Bani pentru campania doctorului Opres cu a donat şi Miron Panaitache, unul dintre directorii firmei lui Galea.
Interesele de afaceri dintre Cătălin Galea şi familia Oprescu continuă şi în firma Anais Medical Center, controlată de firma cipriotă. Anais Medical Center operează una dintre cele două clinici Academica Medical ale doctorului Sorin Oprescu. Administratorul afacerii, ai căror parteneri se pierd în paradisul fiscal din Cipru, este firma Medical Prestige SRL, controlată de familia Oprescu şi de Gizella Galea, mama lui Cătălin Galea. (VEZI AICI actul constitutiv al Societăţii Comerciale MEDICAL PRESTIGE S.R.L.)
Firma lui Oprescu
Firma cipriotă, care leagă familia Oprescu de lanţul de sereleuri abonate la banii publici, este reprezentată în România de medicul Iulia Constantinescu, alt sponsor al campaniei lui Oprescu în 2009. Laramed Limited a intrat în afacerea Anais Medical, care operează o clinică a familiei Oprescu, în august 2010.
Administratorul afacerii Anais a devenit chiar societetea Medical Prestige, controlată de familia Oprescu şi de familia Galea. Un contract neobişnuit de administrare dintre Medical Prestige şi Anais Medical Center, semnat de fiul lui Oprescu şi de Iulia Constantinescu, ridică mari suspiciuni privind proprietarii reali ai companiei off-shore. Oficial, firma cipriotă este deţinută de un alt off-shore din Nicosia –Nomiserve Management Limited – şi are doi directori ciprioţi. Contractul de administrare din România arată că firma Medical Prestige munceşte gratis, fără să încaseze vreun leu, pentru afacerea din România a firmei cipriote Laramed Limited. (VEZI AICI ce prevede contractul de administrare)
Într-o primă discuţie, Iulia Constantinescu, care a devenit membru al Colegiului Medicilor din Bucureşti pe semnătura lui Sorin Oprescu, ne-a declarat că nu a auzit de firma off-shore şi că nu are cum să fie reprezentul acestei companii. După câteva zile, ea a revenit asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând implicarea în această afacere. Iulia Constantinescu susţine că nu mai reprezintă de mult firma cipriotă, însă actele oficială arată contrariul: în iunie 2011, ea încă semna contractul de administrare cu Mircea Oprescu, fiul primarului Capitalei, iar mandatul ei expiră în 2012.
Cu toate că a reprezentat oficial firma off-shore mai bine de un an, Iulia Constantinescu susţine că nu ştie cine sunt proprietarii reali ai afacerii cipriote.
Mircea Oprescu, Cătălin Galea şi Sorin Oprescu au refuzat să răspundă întrebării dacă sunt proprietarii reali ai firmei cipriote. (VEZI AICI schema conexiunilor).
“Toate achiziţiile au fost făcute la propunerea directorilor de spitale. Ele au fost aprobate prin vot de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Decizia a fost una politică, fiind bazată pe propunerile directorilor de spitale, sin gurii în măsură să cu noască şi să evalueze corect necesarul de echipamente medicale din spitalele bucureştene.”
SORIN OPRESCU, primarul Capitalei
STAREA DE INCOMPATIBILITATEA VADITA A PRIMARULUK GENERAL SORIN OPRESCU NU ESTE SESIZATA NICI DE AGENTIA NATIONMALA DE INTEGRITATE ,NICI DE SOCIETATEA CIVILA, NICI DE CATRE DIRECTIA NATIONALA ANTICORUPTIE !!!!
Omul lui Vîntu, în reţeaua SRL-urilor din jurul familiei lui OprescuAutor: Stelian Negrea Luni, 12 Decembrie 2011.
Modelul achiziţiilor, cu o singură ofertă şi un singur câştigător de la Spitalul CResponsabilitatea selectării furnizorilor de echipamente medicale este pusă de primarul Capitalei în sarcina directorilor.
Sorin Oprescu susţine, în răspunsul pentru EVZ, că toate achiziţiile s-au făcut la propunerea acestora: “Toate achiziţiile au fost făcute la propunerea directorilor de spitale. Achiziţia propriu-zisă s-a realizat prin licitaţii organizate conform legii, nu de către Primărie, ci chiar de către spitale”, susţine primarul general al Capitalei.
Dacă Sorin Oprescu afirmă că directorii de spitale au responsabilitatea achiziţionării echipamentelor medicale, în schimb, Bogdan Andreescu, directorul spitalului Colentina, invocă faptul că tipul de aparatură medicală este dictat de medici: “În primul rând, noi (n.r.- directorii de spitale) nu facem specificaţiile tehnice, astea sunt făcute de doctori. Mi s-a răspuns de către medici că ei vor un anumit echipament medical pentru că pe acel aparat ştiu să lucreze”.
Sereleurile conectate la interesele familiei Oprescu au vândut, în ultimii doi ani, cele mai multe echipamente către Spitalul Colentina, care se află la două străzi distanţă de sediul reprezentanţei off-shore-ului cipriot.
Fie că sunt contracte atribuite prin negociere, fără anunţ de participare, fie că sunt licitaţii, toate cele şapte SRL-uri ajung să câştige contractele în diverse combinaţii.
Ca exemplu, conducerea spitalului a organizat o negociere fără anunţ de participare pentru achiziţionarea de aparatură medicală în valoare de 3 milioane de lei, în februarie 2010. Câştigătoare au fost declarate două SRL-uri din reţea: P.M. Medical Farm Equipment şi R.M.B. Inter Med Solutions SRL.
Doctorul Bogdan Andreescu, directorul spitalului Colentina, explică această grabă prin faptul că risca să rămână fără monitoare în sala de operaţie. “Am trimis cereri de ofertă către 15 firme. Au venit şi firmele mari, dar şi SRL-urile de bloc. Care-i problema? Puteam să spun, dom’le ţie nu-ţi dau? Din moment ce oamenii au venit, n-ai cum să-i refuzi”, explică, vizibil iritat, Andreescu.
El spune că numărul firmelor interesate de licitaţiile din spitalele bucureştene a crescut după trecerea lor la Primăria Capitalei: “Eu cred că acest grup de SRL-uri îl întâlniţi la toate spitalele. Pentru că n-au cum altfel, nu sunt atâtea firme. Cu siguranţă sunt, deci n-au cum să nu fie. Pe de altă parte, este singura filieră pe care o ştiţi dumneavoastră?”
Modul de operare
Directorul spitalului Colentina ne descrie şi modul cum colaborează aceste SRL-uri: “Gemedica e un integrator. Ei pot să distribuie, să pună într-un pachet marfa unul de la altul că asta înseamna integrare. Adică, dacă se cere un echipament într-un lot şi tu nu ai acel aparat poţi să-l cumperi din altă parte. Pot să facă asocieri între ei”.
O serie de alţi jucători de pe piaţa echipamentelor medicale, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, susţin că majoritatea caietelor de sarcini din spitalele bucureştene sunt făcute după documentaţia tehnică ale unui anumit producător de echipamente medicale-gigantul american Covidien cu vânzări anuale de 10 miliarde de dolari- al cărui distribuitor pe piaţa românească este Gemedica SRL.
“Caietele de sarcini (…) au fost întocmite de către unitatea sanitară cu respectarea legii”, susţine Marius Savu, directorul general al ASSMB. Laszlo Kiss, director comunicare al Covidien AG pentru Pieţele Emergente, nu doreşte să dezvăluie detalii legate de afacerile distribuitorului său pe piaţa românească:” Romania este probabil printre pieţele cu cel mai mare potenţial pentru noi în estul Europei. (…) Vă rog să înţelegeti că, din cauza politicilor companiei noastre, nu putem dezvălui date sau informaţii legate de distribuitorii noştri sau de structura de distribuţie”.
Sorin Oprescu nu a răspuns întrebărilor legate de relaţia sa cu fostul său asociat, Cătălin Galea.
Model copiat la alte spitale
Modelul negocierii de la Colentina se repetă şi la alte spitale din subordinea ASSMB, cum ar fi Malaxa, Carol Davila, Burghele, Colțea etc., unde, de asemenea, se prezintă o singură ofertă care automat iese câştigătoare. Firmele din reţeaua integratorului Gemedica sunt cele care câştigă detaşat şi la aceste spitale.
DE LA FNI LA SĂNĂTATE
Unul dintre cei mai controversaţi furnizori de echipamente pentru spitalele bucureştene este Alexandru Saidac, un vechi prieten al lui Sorin Ovidiu Vîntu, alături de care apare ca învinuit în dosarul FNI.
Saidac a fost ad ministrator la Gelsor Network SA, actuala Imobiliar Network 2002 SA, firmă implicată în recentul scandal Petromservice. Alexandrul Saidac a fost administratorul Gemedica SRL, compania lui Cătălin Galea, prietenul şi asociatul lui Sorin Oprescu.
În martie 2010, Saidac a înfiinţat, alături de soţia sa, firma Alsa Imed al cărui prim contract cu spitalele bucureştene a fost dotarea cu echipament medical de 1,8 milioane lei a maternităţii Giuleşti, după incendiul devastator din august 2010.
Firma Alsa Imed are un succes fulminant, reuşind, în doar nouă luni, să realizeze din vânzarea de echipamente medicale către spitalele din subordinea lui Sorin Oprescu o cifră de afaceri impresionantă: 26 de milioane de lei de la 0.
Alexandru Saidac nu a dorit să răspundă întrebărilor “Evenimentului zilei” legate de afacerile sale cu echipamente medicale.
olentina, este copiat la indigo de celelalte din subordinea Primăriei Capitalei.
Luni, 12 Decembrie 2011. 3663 vizualizări, 62 comentarii, 7 voturi
Cum pun SRL-uri de apartament mâna pe banii spitalelor din BucureştiAutor: Stelian Negrea
Afacerile unor firme de bloc au crescut spectaculos după ce Primăria Capitalei a preluat în administrare un portofoliu de 21 de spitale de la Ministerul Sănătăţii.
Firma Gemedica SRL, compania lui Cătălin Galea, foloseşte pentru a mima competiţia la licitaţii şase SRL-uri de apartament ca să vândă echipamentele luate de la marii producători internaţionali
Licitaţiile sunt organizate sub umbrela Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale din Bucureşti (ASSMB), instituţie din subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB), care are acum în portofoliu 21 de spitale. ASSMB este condusă de Marius Savu, a cărui soţie, Mădălina Savu, deţine un cabinet de oftalmologie chiar într-una dintre clinicile Academica Medical a familiei Oprescu.
Un complicat mecanism al tranzacţiilor dintre serelurile implicate în reţea arată cum banii spitalelor din subordinea Primăriei ajung la firmele prietenilor şi sponsorilor lui Sorin Oprescu. Firma Gemedica SRL, controlată de Galea, un integrator din industria medicală, foloseşte pentru a mima competiţia la licitaţii şase SRL-uri de apartament ca să vândă echipamentele luate de la marii producători internaţionali.
Echipamentele aduse de afară sunt trecute prin offshore-ul cipriot şi ajung apoi în spitale, prin intermediul celor şase firme de apartament: P.M. Medical Farm Equipment SRL, R.M.B. Inter Med Solutions SRL, Sterimed Solutions SRL, Ommed SRL, Eycon Medical SRL şi Alsa Imed SRL. SRL-urile au vândut echipamente, medicamente şi consumabile medicale de aproximativ 275 milioane lei către spitale, în perioada 2007-2011. Aproape 80% din aceşti bani vin direct de la spitalele subordonate Primăriei Capitalei.
Afacerile celor şapte firme au crescut spectaculos după anul 2008, când Sorin Oprescu a ajuns primarul general al Capitalei. La doar un an, în aprilie 2009, cele 21 de spitale au trecut din subordinea Ministerului Sănătăţii, la PMB.
Click pe imagine pentru a vedea cum Sorin Oprescu, în calitate de primar general, dă bani din bugetul spitalelor Bucureştiului, subordonate primăriei, unor firme apropiate familiei şi prietenilor săi.
CURTEA DE APEL BUCURESTI S.C.A.F.
DOSAR 8704/2/2010 T.18.01.2012
Doamnă Preşedinte,
Subsemnatul,ENE Nicanor George,prin mandatar fiu ENE DRAGOS MARIAN ,SI ENE DRAGOS MARIAN -PERSONAL -, domiciliati în Bucureşti Şos.Mihai Bravu nr. 2,bl.60 B, Sc.1,Et.8.ap.45,sector 2, ,în calitate de cetăţeni români ,victime a regimului comunist şi neocomunist ,dar şi de luptători anticomunisti, în temeiul art.6,10,13,14,17,18 C.E.D.O., formulam şi depunem prezenta
PRECIZARE A CONTESTATIEI
PRIN CARE SOLICITAM CHEMAREA IN JUDECATA SI CITAREA PE LANGA C.N.S.A.S.[CARE ADOPTA PE FATA O ATITUDINE PROCESUALA ABSOLUT DE MUSAMALIZARE A COLABORATIONISTILOR] SI A S.R.I[Bulevardul Libertăţii 14 D sector 5 Bucuresti]. , A PRESEDINTELUI T .BASESCU [cu sediul Palatul Cotroceni,Bulevardul Geniului nr. 1-3Sector 6 - Bucuresti - Romania]A PREMIERULUI EMIL .BOC[Piata Victoriei nr. 1, sector 1 , Bucuresti -]CARE NU DESECRETIZEAZA DOSARELE PRIVIND PE SORIN OPRESCU CARE TREBUIE VERIFICAT IN MOD TEMEINIC PENTRU CA OCUPA IMPORTANTE FUNCTII IN STAT,FUNCTII IN CARE AR TREBUI SA LUPTE PENTRU RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI SI NU PENTRU VIOLAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE ROMANILOR
Lege nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
(publicata in Monitorul Oficial nr. 248 din 12 aprilie 2001)Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
Art. 3.
Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretata in sensul limitarii accesului la informatiile de interes public sau al ignorarii Constitutiei, a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care Romania este parte, referitoare la dreptul de a primi si raspandi informatii.
Art. 6.
(1) Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate sunt obligatorii si se stabilesc de catre Serviciul Roman de Informatii numai cu acordul Autoritatii Nationale de Securitate.
(2) Standardele la care se refera alin. (1) vor fi in concordanta cu interesul national, precum si cu criteriile si recomandarile NATO. Art. 19.
Sunt imputerniciti sa atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informatiilor cu prilejul elaborarii lor:
a) pentru informatiile strict secrete de importanta deosebita:
1. Presedintele Romaniei;
2. presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor;
3. membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;
4. primul-ministru;
5. membrii Guvernului si secretarul general al Guvernului;
6. guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei;
7. directorii serviciilor nationale de informatii;
8. directorul Serviciului de Protectie si Paza;
9. directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale;
10. secretarul general al Senatului si secretarul general al Camerei Deputatilor;
11. presedintele Institutului National de Statistica;
12. directorul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat;
13. alte autoritati imputernicite de Presedintele Romaniei sau de primul-ministru;
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 8 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
Bucuresti, 12 aprilie 2002.
Nr. 182.
Plenul CSM a votat: toti magistratii [procurori si judecatori – au nevoie de acest certificat pentru a putea avea acces la probele clasificate de la dosare] trebuie sa detina ORNISS, desi unii membrii CSM au sustinut contrariul, aratand ca un document clasificat nu poate fi proba decat dupa declasificarea sa! Urmeaza o nebunie intreaga la instante si parchete! Miercuri, 21 decembrie 2011
Seful Unitatii de primiri Urgente, de la Spitalul Universitar, Andrei Georgescu,[OMUL LUI SORIN OPRESCU ] a preluat postul de subsecretar de stat la Ministerul Sanatatii, ramas liber dupa demisia lui Raed Arafat.
Andrei Georgescu a acceptat numirea dupa ce a fost la Palatul Victoria si a discutat cu premierul Emil Boc propunerea care i s-a facut, anunta Antena 3.
Subsecretarul de stat de la Ministerul Sanatatii, Raed Arafat, si-a prezentat marti demisia din functie. lacomie. ~a pierde (sau strică) omenia tendința de acaparare dăunează bunelor relații dintre oameni. [g.-d. lăcomiei] /DEX
Coplata lui Bazac 11 iulie 2009 l
Ministrul Bazac ne-a spus ca sistemul public de santate nu mai face fata.
Ca romanii ar trebui sa plateasca o parte din costuri, de parca nu tot noi platim si ce exista deja si este administrat prost.
Si, chiar amuzant, a spus la momentul respectiv ca a vorbit si cu presedinta Parlamentului local bavarez. Nu inteleg nici acum de ce a trebuit sa ii ceara acordul respectivei doamne si care este relevanta daca acea doamna respectabila e sau nu de acord cu propunerea ministrului Sanatatii.Cum pun SRL-uri de apartament mâna pe banii spitalelor din BucureştiAutor: Stelian Negrea
Afacerile unor firme de bloc au crescut spectaculos după ce Primăria Capitalei a preluat în administrare un portofoliu de 21 de spitale de la Ministerul Sănătăţii.
Licitaţiile sunt organizate sub umbrela Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale din Bucureşti (ASSMB), instituţie din subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB), care are acum în portofoliu 21 de spitale. ASSMB este condusă de Marius Savu, a cărui soţie, Mădălina Savu, deţine un cabinet de oftalmologie chiar într-una dintre clinicile Academica Medical a familiei Oprescu.
Un complicat mecanism al tranzacţiilor dintre serelurile implicate în reţea arată cum banii spitalelor din subordinea Primăriei ajung la firmele prietenilor şi sponsorilor lui Sorin Oprescu. Firma Gemedica SRL, controlată de Galea, un integrator din industria medicală, foloseşte pentru a mima competiţia la licitaţii şase SRL-uri de apartament ca să vândă echipamentele luate de la marii producători internaţionali.
Echipamentele aduse de afară sunt trecute prin offshore-ul cipriot şi ajung apoi în spitale, prin intermediul celor şase firme de apartament: P.M. Medical Farm Equipment SRL, R.M.B. Inter Med Solutions SRL, Sterimed Solutions SRL, Ommed SRL, Eycon Medical SRL şi Alsa Imed SRL. SRL-urile au vândut echipamente, medicamente şi consumabile medicale de aproximativ 275 milioane lei către spitale, în perioada 2007-2011. Aproape 80% din aceşti bani vin direct de la spitalele subordonate Primăriei Capitalei.
Afacerile celor şapte firme au crescut spectaculos după anul 2008, când Sorin Oprescu a ajuns primarul general al Capitalei. La doar un an, în aprilie 2009, cele 21 de spitale au trecut din subordinea Ministerului Sănătăţii, la PMB.
LEGĂTURI
Galea Cătălin şi familia Oprescu
• Galea Cătălin, Mircea Oprescu şi Ilinca Oprescu au fost asociaţi în Body Logic SRL
• Gemedica SRL şi-a deschis recent un punct de lucru pe strada Pitar Moş 18 devenind vecin cu clinica Acamedica Medical a familiei Oprescu situată pe Pitar Moş 20
• Ilinca Oprescu a administrat Austromed Holding pe vremea când era deţinută de Galea Cătălin
• Gemedica a furnizat echipamente medicale către cele două clinici medicale ale doctorului Oprescu
COMISIA PREZIDENŢIALĂ
PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE
DIN ROMÂNIA -RAPORT FINAL Bucureşti-2006 Această formă a Raportului final ar putea înregistra corecturi, adăugiri şi adnotări pe măsura înaintării procesului de redactare….. Fără a nega conspiraţiile împotriva lui Ceauşescu, ţesute în aparatul de partid, în Armată, în Securitate şi în serviciile secrete străine, nu putem accepta tezele celor care susţin că prăbuşirea regimului nu a fost decât efectul unor astfel de acţiuni sau o lovitură de stat.
Instituţiile juridice în perioada comunistă
Instituţiile juridice ale statului de drept au suferit lovitura decisivă odată cu
instaurarea regimului comunist;procesul de supunere a justiţiei începe imediat după preluarea puterii politice de către comunişti, acesta fiind unul dintre obiectivele prioritare ale noului regim. Opera de anulare a independenţei instanţelor de judecată a fost completată printr-o puternică epurare a corpului judecătorilor şi prin desfiinţarea principiului inamovabilităţi, astfel încât cariera judecătorilor se afla în puterea executivului.
Caracterul ilegitim al regimului
Chiar plecând de la o garantare incompletă şi formală a drepturilor fundamentale,
regimul comunist şi-a încălcat frecvent propria legislaţie şi acele garanţii minime care au scăpat în prevederile constituţionale. Teroarea declanşată odată cu instaurarea regimului comunist a avut la bază reglementări juridice care violau flagrant atât alte prevederi ale legislaţiei în vigoare, cât şi prevederile tratatelor internaţionale la care statul român era parte.
….Ajunge să spunem că în 1994 încă mai exista, chiar în cadrul Ministerului de Justiţie,legislaţie secretă cu privire la drepturile şi obligaţiile persoanelor deţinute – „legislaţie nepublicată” este exprimarea corectă politic – sau să amintim faptul că o bună parte a problemelor integrării au avut legătură de independenţa justiţiei pentru a proba cele afirmate mai sus.……Practic, orice text constituţional care consacra unul dintre drepturile fundamentale este contrazis flagrant atât prin dispoziţiile legislaţiei represive, cât şi prin practicile autorităţilor statului. Astfel, protecţia oferită drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin Constituţiile comuniste este una strict declarativă, lipsită de conţinut şi care a rămas legată de un spirit propagandistic comun tuturor normelor cu caracter constituţional.
14 Publicat în ,,Buletinul Oficial” nr. 1 din 2 martie 1949.
15 ASRI, fond D, dosar 7778, vol. 36, ff. 44-45.
405…………………
Ordinul nr. 100 al Direcţiei Cabinet din 3 aprilie 19502 din Securitatea Poporului, în acord cu teza „ascuţirii luptei de clasă”, se arăta că „duşmanul de clasă din ţara noastră, caută prin orice fel de mijloace …să îndemne la nesupunere, să împiedice construirea socialismului”. Era vizat „duşmanul de clasă”, aşa cum era definit în preambulul Ordinului nr. 100. Intrau în atenţia organelor represive cei care „lansează sau răspândesc zvonuri alarmiste tendenţioase, duşmănoase, ascultă şi difuzează propaganda deşănţată a posturilor de radio imperialiste, toţi cei care aduc injurii PMR, conducătorilor săi”, ca şi URSS-ului şi lui Stalin. Erau pasibili de internarea în lagăr cei ce frecventează „bibliotecile, concertele şi în general manifestările propagandistice ale legaţiilor imperialiste” sau întreţin legături cu funcţionarii lor şi familiile acestora, instigatorii la „manifestări rasiale şi şovine” şi la nesupunere şi neexecutare „în contra măsurilor guvernului”. Astfel, denigrarea sau împotrivirea la colectivizare, colectări, planurile de însămânţări şi comasări, prozelitismul religios, transmiterea de ştiri „tendenţioase, alarmiste, duşmănoase prin corespondenţă internă sau externă” atrăgea trimiterea în lagăr.
Caracterul secret al legislaţiei indică nivelul de ipocrizie în materie legislativă atins de către regim, prin încercarea de a ascunde legislaţia represivă a epocii propriei populaţii ori cancelariilor străine, creându-şi astfel un alibi de imagine şi lăsând senzaţia că măsurile represive care s-au luat de-a lungul timpului reprezentau o iniţiativă locală a unor autorităţi represive, nu politica statului comunist.
Prin publicarea unor decrete, hotărâri ale Consiliului de Miniştri şi ale MAI sau simple decizii ministeriale ale şefilor Securităţii, în baza cărora sute de mii de oameni au fost afectaţi de internarea în lagăre, deportări, fixarea de domiciliu obligatoriu sau confiscări de bunuri,fără ca toate aceste victime să fi făcut obiectul unei decizii judecătoreşti în acest sens, regimul de la Bucureşti ar fi dezvăluit astfel mijloacele represive de multe ori cu un caracter vădit arbitrar prin care îşi asigura stabilitatea. Sistemul ar fi fost nevoit astfel să se liberalizeze sau, în caz contrar, mai ales în noul context internaţional al primilor paşi de „dezgheţ” a relaţiilor est-vest, România, semnatară a Convenţiei de la Geneva şi admisă în 1955 ca membru al
Naţiunilor Unite, ar fi fost pusă într-o situaţie delicată.
Consecinţe ulterioare lui decembrie 1989
Realitatea legislaţiei comuniste este cea a unei legislaţii care, dincolo de oscilarea între formulări pompoase şi reglementări ale terorii, a fost cea a unui stat fără sistem juridic, în sensul propriu al cuvântului. Un sistem – juridic sau de orice fel – se manifestă prin relaţii ferme între elementele ce-l compun. Un sistem juridic presupune norme juridice care să acopere toate domeniile vieţii sociale, o ierarhie a acestora, cunoaşterea şi acceptarea lor de către destinatari şi un sistem judiciar care să asigure aplicarea lor. Statul român postbelic nu a beneficiat de nici una dintre acestea. Normele juridice scăpau de sub reglementare multe domenii care erau reglate de către puterea administrativă – exemplul cel mai evident fiind cel al dreptului de proprietate, în condiţiile în care prevederile constituţionale în materie citate mai sus numai norme juridice nu pot fi socotite. De asemenea, nenumărate acte ale guvernului intrau în contradicţie vădită cu Constituţia, tratatele internaţionale la care statul era parte –
România a ratificat cu conştiinciozitate toate tratatele internaţionale privind drepturile omului – ori legile, inversând ierarhia logică a normelor, legislaţia terorii a fost în mare parte secretă – din păcate, mai este şi astăzi – iar sistemul judiciar era lipsit de orice urmă de independenţă.În aceste condiţii, legislaţia României comuniste nu poate purta numele de sistem juridic, ci mai degrabă de haos juridicDin aceste motive, asupra unei bune părţi a legislaţiei represive care a stat la baza acţiunilor Securităţii s-a păstrat un secret desăvârşit.
. O recunoaştere implică a atrocităţilor este şi faptul că abuzurile petrecute în interiorul acestora au fost semnalate şi anchetate de Procuratură în anul 1953, în urma cărora au fost trimişi în judecată foştii comandanţi ai lagărelor de la Canal şi de la coloniile de muncă Salcia şi Cernavodă.
De asemenea, potrivit unui studiu făcut de Procuratura Generală în anul 1953 au fost
descoperite în toate coloniile de muncă deţinuţi numai pe bază de adrese, însoţite de tabele nominale. În martie 1953, în lagărul Peninsula de la Canal, 2293 persoane se aflau aici numai în baza unor astfel de documente sumare, iar în iulie acelaşi an 1500, Procuratura Generală constatând că aceste persoane sunt „deţinute în mod ilegal”. Opoziţia Securităţii a făcut să nu se poată dispune eliberarea acestora, iar investigaţiile procurorilor în coloniile de muncă au încetat din cauza aceloraşi presiuni19. Abuzurile continuau în privinţa termenelor de internare,
16 Arhiva Comitetului Executiv al CC al PCR, dosar nr. 264/18.02.1972, vol. 4, f. 17.
scop:
Securitatea folosea frecvent ca surse şi persoane nerecrutate oficial, deci
neînregistrate în evidenţe: membri de partid (beneficiarii unor reglementări
speciale), persoane cu funcţii de conducere, oameni de cultură, artişti, prelaţi etc. Informatorii au fost recrutaţi pentru a urmări pe toată lumea, de la persoanele incompatibile cu regimul comunist prin trecutul lor, la persoane cu totul inofensive, suspecte tocmai prin neutralitatea lor.Scopul dirijării informatorilor o constituiau „elementele duşmănoase”, urmărite pentru a fi reprimate, cu timpul, ţintă au ajuns toţi cetăţenii, urmăriţi pentru a fi împiedicaţi să reacţioneze critic la adresa regimului şi pentru a deveni complet obedienţi. Chiar şi în cazul surselor care deveneau membri de partid după recrutare sau după scoaterea oficială din reţea – caz în care, potrivit normativelor interne, dosarul de informator se distrugea – contactul cu ofiţerul se putea menţine şi sursa putea furniza în continuare informaţii. Dincolo de regulile interne care impuneau o şi mai mare conspirativitate în cazul surselor membri de partid, care dispăreau oficial din evidenţe, importantă era menţinerea în fapt a relaţiei de colaborare cu Securitatea.Reţeaua informativă s-a extins pe măsură ce Securitatea a trecut de la etapa violent-represivă la cea obsesiv-preventivă.SCOPUL TRECUT SI PREZENT AL SECURITATII :controlul total asupra populaţiei, pentru garantarea stabilităţii regimului comunist. Metodele de recrutare, de exploatare informativă şi de recompensare a informatorilor dovedesc caracterul ilegal şi abuziv al acţiunilor Securităţii, prin raportare chiar la drepturile civile prevăzute în Constituţiile comuniste: folosirea şantajului, a înşelătoriei şi a constrângerii pentru a forţa acceptarea colaborării, inclusiv în cazul minorilor, favorizarea colaboratorilor pe plan profesional şi social, ca recompensă pentru activitatea depusă, falsul în documente în scopul raportării de recrutări fictive, precum şi sancţionarea refuzului colaborării, atât în detenţie, cât şi în libertate, în absenţa unei legi care să prevadă obligativitatea relaţii conspirative cu Securitatea, sunt tot atâtea exemple de abuzuri instituţionale şi de încălcări grave ale drepturilor omului comise de regimul comunist.
Refuzul colaborării înainte sau după recrutarea propriu-zisă nu putea fi sancţionat
legal, aşa cum se invoca în textul Angajamentului, dar putea avea consecinţe grave:
deschiderea unui dosar de urmărire care să clarifice motivele reale ale refuzului (suspectânduse invocarea unui pretext), şicane profesionale sistematice, avizul negativ la solicitarea unui paşaport, avizul negativ pentru promovarea în anumite funcţii, pentru transferul de serviciu sau pentru accesul la documente secrete etc. Mult mai important este însă faptul că metoda recompensării i-a asigurat un control foarte eficient asupra carierei informatorilor din reţea şi implicit o influenţă directă şi profundă asupra vieţii profesionale, culturale şi ştiinţifice din România, în ansamblul ei. De cele mai multe ori, la propunerea ofiţerului informatorul beneficia de protecţie sau de susţinere profesională atunci când solicita un transfer, o promovare, un paşaport, o repartiţie de locuinţă etc. Astfel de stimulente (denumite uneori „luări în protecţie”), destinate doar informatorilor de încredere, recrutaţi „pe bază de sentimente patriotice”, se acordau cu aprobarea superiorilor ierarhici; obiectele sau cheltuielile se decontau folosind chitanţe, semnate de beneficiar cu numele real sau cu cel conspirativ. Motivele recrutării membrilor de partid21 nu diferă de cele valabile
pentru sursele obişnuite, iar modul de lucru era identic: puteau furniza informaţii în scris sau verbal, primeau nume conspirativ, erau verificaţi, evaluaţi periodic şi recompensaţi dacă era cazul. În ce priveşte informatorii membri de partid, aceştia intră formal în categoria surselor nerecrutate, adică neînregistrate oficial în evidenţa generală a reţelei. O dovadă a tratamentului preferenţial acordat de Securitate informatorilor membri de partid sau surse speciale o constituie faptul că aceştia nu erau obligaţi să semneze un angajament sau să furnizeze informaţii în scris.Exceptând primul deceniu de funcţionare a Securităţii, recrutarea unui membru PCR s-a făcut numai cu avizul conducerii politice superioare (la nivel judeţean sau central), dosarul fiind distrus după încetarea legăturii, în cazul în care fusese deja deschis înainte de înscrierea titularului în partid20.Singura diferenţă notabilă faţă de ceilalţi informatori stă în gradul sporit de conspirativitate: prezenţa lor în reţea nu era consemnată în evidenţe şi urmele arhivistice ale colaborării lor se distrugeau tocmai din acest motiv. Consecinţele acestei relaţii ultraconspirate cu Securitatea sunt însă la fel de grave.
Recrutarea elevilor (a minorilor în general) viza folosirea lor cu predilecţie ca
persoane de sprijin, pentru supravegherea mediului şcolar pe o linie de muncă distinctă (în „problema învăţământ” sau în „problema tineret studios”).
Informatorii din mediile protejate primeau sarcini mult mai complexe din partea ofiţerilor de legătură, funcţionând, în special după desfiinţarea Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor, ca veritabili agenţi ai cenzurii: obţineau informaţii despre proiecte editoriale, despre textele în curs de redactare sau de apariţie, sustrăgeau manuscrise din redacţii pentru a permite Securităţii o lectură în avanpremieră, recenzau în note informative extinse operele confraţilor, recomandându-le sau, dimpotrivă, semnalând mesajul lor îndoielnic (pasaje obscure, trimiteri ideologice subversive, „şopârle”), modificau planurile editoriale după indicaţiile ofiţerilor, propuneau retragerea de manuscrise sau tiraje întregi din circulaţie şi mai
ales duceau „muncă de lămurire” pe lângă cei urmăriţi. Acţionând ca agenţi de influenţă în 17 Instrucţiunile nr. P.2 din 26.01.1970, privind activitatea de evidenţă, dispecerat şi arhivă, aprobate de Ion Stănescu, preşedinte al Consiliului Securităţii Statului, modifică substanţial informaţia din fişele de evidenţă (Model 1), în care nu se mai notează numele conspirativ şi numele ofiţerului de legătură, tocmai pentru „o cât mai bună conspirare a persoanelor ce fac parte din reţeaua informativă a unităţilor de securitate”. cadrul breslei, sursele speciale îndeplineau sarcina principală a Securităţii în mediile protejate, şi anume prevenirea opoziţiei deschise faţă de regim şi obţinerea unor produse culturale perfect integrate ideologic.
Represiunea este destinată să-i sancţioneze pe cei ce nu subscriu la clauzele întemeietoare ale noii societăţi totalitare. Inamicul de clasă a fost demonizat şi criminalizat ca figură absolut reprehensibilă. Trebuia exterminat („stârpit”, „zdrobit”, „nimicit”, „călcat în picioare”) fără cruţare. Politica de exterminare socială comunistă, sau mai exact spus totalitarismul comunist, s-a întemeiat aşadar pe un număr de postulate ideologice. Clasele exploatatoare, vinovate de ataşamentul lor pentru proprietatea privată şi statul de drept, trebuiau distruse. Totalitarismul, fie de dreapta, fie de stânga, este un regim care neagă drepturile umane şi subordonează individul entităţii colective a partidului/stat. ESTE TOCMAI CEEA CE A SCRIS CANDVA Hannah Arendt. În sistemul totalitar comunist, partidul era cel care definea deopotrivă ceea ce era permis şi ceea ce era interzis. Spre a relua o formulă a lui George Orwell, în universul totalitar, tot ce nu este interzis, este obligatoriu. Inclusiv datoria oamenilor de a fi fericiţi în pofida condiţiilor degradante la care îi condamna sistemul. Puterea în partid şi în ţară aparţinea în exclusivitate clanului Ceauşescu şi Securităţii.EXACT CA IN ZILELE NOASTRE .. Delaţiunea a continuat să fie baza acţiunii de control şi supraveghere în masă exercitată de Securitate. Prin urmare, este important să ne ocupăm de mecanismele recrutării şi utilizării informatorilor.Acţiunile Securităţii au fost întotdeauna dirijate de partid. Aparatul politic era cel care identifica inamicul, iar Securitatea se ocupa de anihilarea acestuia. Evident, în a doua perioadă a regimului s-a petrecut şi o sinteză între practicile bolşevice de exercitare a puterii,cultul liderului. În cadrul acestui regim, ideologia nu a fost un discurs despre putere, ci a fost ea însăşi expresia absolută a puterii.. Dogma comunistă se pretindea infailibilă. Oamenii puteau eventual greşi,partidul era însă omniscient. Principalele trăsături ale sistemului comunist din România, care îl califică drept un adversar categoric al principiilor democratice, aşadar ca pe un despotism totalitar, au fost următoarele elemente discutate în profunzime în structura acestui raport:- domnia monopolistă a partidului unic, auto-intitulat „partid al clasei muncitoare“.Criminalitatea sistemului, izvorâtă din chiar natura sa ilegală şi ilegitimă, nu a dispărut după 1964. Securitatea a fost aşadar o instituţie ilegală, ilegitimă şi criminală de la începutul şi până la sfârşitul ei.
SEFII SECURITATII NU AU FOST JUDECATI pentru vina a de a fi condus o instituţie fundamental ostilă drepturilor omului şi cetăţeanului. Marii călăi s-au bucurat şi unii încă se bucura de onoruri şi pensii, iar victimele au fost şi sunt în continuare calomniate ori uitate. Nu poate exista nici o justificare pentru acest regim a cărui unică raţiune de a se afla la putere a fost ideologia urii de clasă şi cultul violenţei.Clasa politică postdecembristă a preferat să se aştearnă o ciudată tăcere peste un trecut cu care nu aveau motive a se mândri. Însă o democraţie nu se poate întemeia pe amnezie. Numele victimelor, ca şi cele ale călăilor, trebuie cunoscute pentru a putea spune, precum cei care au supravieţuit Holocaustului nazist: „Să nu se mai repete!” Acest raport ţine să fie deopotrivă o rememorare şi un avertisment. Cei care uită trecutul riscă să-l retrăiască, a scris filosoful american George Santayana.
Cercetarea academică din domeniul studiilor est-europene s-a axat în principal pe investigarea procesului de distrugere a elitelor politice interbelice şi implementarea graduală a modelului politic totalitar sovietic, definit ca un nou tip de regim politic dictatorial bazat pe un sistem organizat de teroare, represiune şi „control total” asupra cetăţenilor1.
REZIDENTUL SECURITATII SORIN OPRESCU [CE A FOST VAZUIT CU GENTI PLINE DE BANI] , VREA SA INTRE IN CLUBUL DE LA ROMA, PENTRU A ISI ASIGURA ASTFEL OBTINEREA UNUI AL DOILEA MANDAT DE PRIMAR GENERAL! Tinta Clubului de la Roma a fost, inca de la inceput, suita de tare ce puteau distruge tot ceea ce insusi capitalismul faurise: lacomia, risipa, nesabuinta. Lista Clubul de la Roma18 iulie 2009
Membrii romani asociati sau onorifici ai Clubului de la Roma. Mugur Isarescu este singurul membru din Romania cu atributii depline, potrivit clubofrome.org.
Lista cu membrii romani cu drepturi depline sau asociati Clubului de la Roma/ The Romanian Association for the Club of Rome
President
Mugur Isarescu
Vice Presidents
Mircea Malitza,Virgiliu N. Constantinescu;Nicolae Danila;Petru Rares
Teodor Melescanu.Sergiu Celac
Secretary General
Calin Georgescu
Executive Director
Mugur Tolici
Number of members: 80
Members
ALBU LUCIAN-LIVIU;ALEXANDRESCU VALENTIN;ANDREESCU BOGDAN;
ANDRONESCU ECATERINA[VICEPRESEDINTE PSD LA CARE AM SCRIS DE CATEVA ORI DAR CVARE ULTERIOR MI-A BLOCAT ACESUL DE A [POSTA PE BLOGUL SAU ]];ANTON ANTON;BARBU DANIEL;BIRZEA CEZAR
BOSTINA CONSTANTIN;BULIGA GHEORGHE;BUZATU RAZVAN;CELAC SERGIU;CHEBELEU TRAIAN;CODITA CORNEL;COLCEAG FLORIAN;
CONSTANTINESCU EMIL[FOST PRESEDINTE PNTCD ,RAMPA DE LANSARE PENTRU CRIN ANTONESCU CA VIITOR PRESEDINTE DIN PARTEA CLUBULUI FDE LA ROMA];CONSTANTINESCU VIRGILIU
COSEA MIRCEA;CRETU OCTAVIAN;DAIANU DANIEL;DANILA NICOLAE
DIJMARESCU EUGEN;ECOBESCU NICOLAE;ENE ALEXANDRU;RANC VALERIU;GERGESCU CALIN;GHORGHIU IOAN DAN;GHETEA RADU GRATIAN;GIURESCU DINU;GOMOIU TRAIAN;GRUMAZ ALEXANDRU
HAIDUC IONEL;HERA CRISTIAN;HUREZEANU EMIL[CUNOASTE STAREA IN CARE MA AFLU CCAI AM POSTAT MATERIALE LA POSTUL REALITATEA 1 AN SI JUMATATE AM SCRIS EU ];ILIESCU ION[FSN]
IOSIFESCU MARIUS;ISARESCU MUGURBNR];LAZEA VALENTIN
LECA AURELIU;MALITA MIRCEA[CARE L-A PUS IN FUNCTIA DE DIRECTOR AL D.J.C.L. DIN P.M.B. IMPREUNA CU ADRIAN NASTASE ]
MARCUS SOLOM0N,MARGA ANDREI;MELESCANU TEODOR;MELESCANU RADU;MICU NICOLAE;MIHAESCU ANA MARIA;MIHAILESCU ION;MIRCEA VIRGINIA;MIRONOV ALEXANDRU;MOLDOVAN ROXANA;MORARIU OCTAVIAN;NEGRITOIU MISU;NEGUT SILVIU;NICULESCU ALEXANDRU
NICULESCU GABRIEL;PAMBUCCIAN VARUJAN;PANIN NICOLAE
PASCU IOAN MIRCEA[FOST MINISTRU APARARII NATIONALE CARE STIA DESPREB OTRAVIREA LENTA A TATALUI MEU ];PAUNA CATALIN
POP NAPOLEON;POPA CRISTIAN;POPESCU DAN DUMITRU;PRICOPIE REMUS;PURICA IONUT;RADUT RADU CRISTIAN;RARES PETRU
ROMAN PETRE;RUS IOAN[FOST MINISTRU MAIIN PERIOADA CAND PMB MI-A DESFACUT ILEGAL C.M.I.];SADLAK JAN;SALA MARIUS;SANDI ANA-MARIA;SECARES VASILE[FOST SEF AL S.N.S.P.A,UNUL DIN .PROTEGUITORII LUI RADU DINULESCU IN ANUL 1998 ],SERBANESCU ILIELSTOENESCU VIRGIL TEODORESCU GELU;TIRIAC ION;TOLICI ;UGUR
TUDOR GABRIELA;VADINEANU ANGHELUTA;VASILESCU ADRIAN[B.N.R.],VOICULESCU DAN[PARTIDUL CONSERVATOR CARE DETINE ANTENEL 1SI 3 UNDE AM POSTATA MATERIALE DESPRE ABUZURILE IMPOTRIVA MAFIEI SECURITATII MEA DIN APRILIE 2009 PANA IN 30 AUGUST 2011]
Securistii din familia lui Oprescu m-au determinat sa plec din Romaniacategorie: Politica interna, Tortionari/ Turnatori | autor: Aciduzzul 11 ianuarie 2012
Dialog cu doctorul Florin Matrescu din Germania. Conflictul cu socrul lui Sorin Oprescu-Schmayer: Domnule doctor,o intrebare normala,pe care o pun toti cei care raman celor care au plecat: nu v-a placut salamul cu soia,de ce ati plecat din Romania? Erati deja un medic consacrat, ce va lipsea?- Raspunsul e foarte simplu. Momentul decisiv l-a reprezentat amplificarea conflictului meu cu Vasile Fica, socrul lui Sorin Oprescu. Fica era director general al Spitalului Municipal si general de securitate. Sigur fiica lui Fica a divortat pana la urma de Sorin Oprescu, dar si Oprescu e fiu de general de securitate. De altfel vorbim de tovarasul Schmayer, adevaratul nume al lui Oprescu.
-Unii sustin ca generalul Oprescu-Schmayer s-a ocupat de detinutii de la Canal. Ce puteti spune?
- Nu am informatii directe, dar se vehiculeaza. A lucrat cu sotia lui in spionaj, in perioada Gheorghiu-Dej. Sorin Oprescu face parte din echipa KGB reactivata in Romania, cum afirma si Andreea Pora. Eu vorbeam contra comunismului si il contram pe Vasile Fica pentru unele comportamente nesociale sau antisociale fata de studente, de personalul mediu. Se imbata si-si pierdea cumpatul, avea un limbaj necivilizat. Ne fura cursurile si le dadea drept creatiile lui. Eu n-am suportat acest regim si protestam, alaturi de studenti si de personal. Fica a profitat de toleranta mea scazuta fata de aceste abuzuri. Totul a culminat cu o sedinta unde am dezvaluit in public tot ce face el. Atunci a inceput un razboi inegal si nimicitor.
Eram injurat zilnic. Cel mai ingrijorator era ca acest comportament al meu se datora unei boli psihice. Am tolerat zvonurile pana cand, din trei surse diferite-inclusiv un capitan de securitate (Dobrescu), medic, insa, si care facea stagiul la noi si care, vazand cum decurg lucrurile si facand deosebirea intre mine medicul si Fica nemedicul, s-a destainuit ca el conduce un lagar de detinuti in Baltile Brailei. Acolo se aflau numai medici. Mi-a spus ca acei doctori ajung acolo cand vrea Securitatea, prin inscenare de mita sau prin surprinderea momentului cand primesc ceva. Ma avertiza ca trebuie sa-mi iau masuri de precautie, dupa ce a inteles raporturile mele cu Vasile Fica.
Chiar a inceput sa-mi fie frica. S-au alaturat si zvonurile ca n-as fi tocmai sanatos psihic. Intentionam sa ma leg cu lanturi in fata Intercontinentalului. Aveam niste studenti straini, care puteau anunta Europa Libera. Sotia mea,ca toate femeile, avea o gandire mai clara in asfel de momente. Mi-a spus sa facem ceva pentru plecarea legala din tara, daca Fica nu ma mai poate suporta. Au venit alte avertismente si de la fata unui colonel de securitate, o femeie extraordinara- Geta Tiron. Toti acesti oameni aveau bune intentii sau poate erau mesageri ai Securitatii, dar toti voiau sa ma convinga sa plec.
Geta Tiron mi-a spus clar: ” Ei sunt intr-o confrerie, pot omori oameni si se acopera apoi unii pe altii, iar dumneavoastra puteti castiga batalia dar nu razboiul”. Este o alta categorie de drame din perioada comunismului. Din nefericire, existau oameni printre activisti, dar si in Securitate, care desi trebuiau sa apere interesele nationale, facea tot posibilul sa-i convinga pe specialistii de elita din diverse domenii sa paraseasca tara. Foloseau diverse tertipuri, inclusiv amenintari, pentru a-i determina sa cedeze.
- Nu cumva acesti indivizi din Securitate erau racolati de alte servicii secrete starine?
-E foarte posibil, dar eu nu stiu daca erau aparatorii altor interese. Asemenea scenarii s-au aplicat in toate fabricile importante, in toate institutele de cercetare si in spitalele mari din tara. Erau tintiti specialistii care dadeau performante, inventatorii din diverse domenii, erau convinsi prin toate mijloacele sa plece. E foarte posibil. Fara acest sentiment de frica eu nu plecam. Nu mi se reprosa orientarea politica, atitudinea anticomunista. Ma temeam ca voi deveni un simplu detinut in Balta Brailei sau un nesanatos psihic de la Poiana Mare.
Doctorul Stefan Enache dadea injectia letala
-Ati cunoscut medici care au fost dusi in Balta Brailei sau la Canal?
Nu. E posibil sa fi fost unii pe-acolo si, de frica, nu au relatat nimic.
-Ce ati aflat despre metodele psihiatrice, folosite in anchetele Securitatii din acea perioada?
-Stiu un lucru concret. Un coleg de promotie, Stefan Enache, era chiar executorul, cel care dadea injectia finala la Poiana Mare. Acolo diagnosticul final era: bolnavii s-au incaierat intre ei, iar trupurile lor erau duse la Universitatea de Medicina din Craiova pentru necropsiere si pentru material didactic. Acolo am vorbit cu medicul legist, care le facea necropsia si efectua lucrari didactice pentru studenti. Se intampla asta pana in 1980.
- S-au folosit socuri electrice in anchetele Securitatii? Ati cunoscut medici care au practicat asemenea metode?
-Sigur ca da. Cea mai cumplita executanta care-i chinuia pe detinuti in saloanele de psihiatrie era vestita Vrabie de la Spitalul 9 din Bucuresti, agent KGB. Era celebra pentru cruzimea ei. Se pricepea sa bata la testicule inclusiv cu vergele metalice. La Poiana Mare, Enache Stefan dadea doza letala, dupa care se aplicau contuzii pentru ca moartea sa para ca a fost cauzata de niste incaierari.
– Ce substante foloseau?
-Cele mai frecvente erau cele din grupul diazepamelor, narcotice care dau stop respirator si care omoara imediat. Mi-era frica sa nu devin un detinut de drept comun si am facut cerere de emigrare. Ulterior aveam sa aflu ca cel mai infocat luptator pentru obtinerea pasapoartelor pentru mine si pentru sotie a fost chiar Vasile Fica. A avut loc o sedinta la Centrul Universitar, unde Fica a fost apostrofat pentru fuga mea, iar el a replicat: “Tovarasi, nu va dati seama ce periculos era doctorul Matrescu pentru institutia noastra”. Acesta a fost alibiul lui.
-De ce nu ati cerut sa lucrati in alte spitale din Romania?
-Am incercat, am tatonat si mi s-a spus ca am usile inchise peste tot. Devenisem o oaie neagra, asa cum, dupa publicarea Holocaustului Rosu, eu ma consider mort civic, din moment ce s-a omis orice prezentare a cartii.
……/./.-Pana cand insusi Mitterrand a facut campanie in URSS pentru inlaturarea lui Ceausescu de la care primise bani grei in campania electorala prezidentiala…
Exact. Prin urmare, episodul Martinescu aduce o dovada peremptorie, nu suplimentata, ca oameni, nu din inalte structuri ale complotului care a organizat apoi asa-zisa revolutie, dar oameni de la periferia complotului erau implicati intr-o marsavie care se pregatea. A fost-n-a fost complot in Decembrie 1989? Cum auzim la televizor. Este o copilarie. Fara indoiala ca ei au pregatit ani de zile aceasta spontana porcarie, iar pe Tokes nimeni nu-l crede ca nu era racolat, inafara de copii si de oligofreni. El a facut totul pentru incitarea serviciilor secrete, a lojilor masonice. Cazul Martinescu este un nou argument foarte clar pentru mine ca a fost un complot in Decembrie. Sursa: Ion Coja
Academica Pitar Moş Adresa: Pitar Moş Nr. 20, Sect. 1 – Bucureşti, România
ECHIPA DE SPECIALISTI
Endocrinologie
Prof. Dr. Simona FICA
[[[Prof. Dr. Simona FICA]]FOSTA SOTIE A MASONULUI CRIMINAL SORIN OPRESCU DE LA EXPLOZIV NEWS ,UNDE AM POSTAT INCA DE LA INFIINTAREA SITE-ULUI
PARTENERI MEDICALI ,PARTENERI ASIGURARI DE SANATATE, PARTENERI MEDIA., PARTENERI DIN DOMENII CONEXE ACTIVITATII MEDICALE
12XII 2011. EXCLUSIV EVZ. Sorin Oprescu, naşul mafiei spitalelor bucureşteneAutor: Stelian Negrea
AFACERI DUBIOASE. Un lanţ de sereleuri conectate între ele câştigă, în mod constant, contracte de la spitalele bucureştene aflate în subordinea Primăriei Capitalei. Miza afacerilor: sute de milioane de euro.
Interesele firmelor abonate la banii spitalelor se intersectează periculos chiar cu afacerile familiei primarului general, Sorin Oprescu, riscând să-l aşeze pe edilul-şef într-un grav conflict de interese.
Majoritatea celor implicaţi în reţeaua de sereleuri este formată din medici deveniţi comercianţi cu echipamente medicale. Reţeaua are la un capăt o firmă off-shore din Cipru, Laramed Limited, continuă apoi cu Gemedica SRL, companie deţinută de Cătălin Aurel Galea, fost asociat, prieten, vecin al lui Sorin Oprescu şi se continuă cu şapte SRL-uri de bloc. Ultima verigă a acestui lanţ este reprezentată de spitalele bucureştene din subordinea Primăriei Capitalei.
Afaceristul Galea a fost unul din sponsorii importanţi ai lui Sorin Oprescu în campania electorală pentru prezidenţialele din 2009. Bani pentru campania doctorului Opres cu a donat şi Miron Panaitache, unul dintre directorii firmei lui Galea.
Interesele de afaceri dintre Cătălin Galea şi familia Oprescu continuă şi în firma Anais Medical Center, controlată de firma cipriotă. Anais Medical Center operează una dintre cele două clinici Academica Medical ale doctorului Sorin Oprescu. Administratorul afacerii, ai căror parteneri se pierd în paradisul fiscal din Cipru, este firma Medical Prestige SRL, controlată de familia Oprescu şi de Gizella Galea, mama lui Cătălin Galea.
Firma lui Oprescu
Firma cipriotă, care leagă familia Oprescu de lanţul de sereleuri abonate la banii publici, este reprezentată în România de medicul Iulia Constantinescu, alt sponsor al campaniei lui Oprescu în 2009. Laramed Limited a intrat în afacerea Anais Medical, care operează o clinică a familiei Oprescu, în august 2010.
Administratorul afacerii Anais a devenit chiar societetea Medical Prestige, controlată de familia Oprescu şi de familia Galea. Un contract neobişnuit de administrare dintre Medical Prestige şi Anais Medical Center, semnat de fiul lui Oprescu şi de Iulia Constantinescu, ridică mari suspiciuni privind proprietarii reali ai companiei off-shore. Oficial, firma cipriotă este deţinută de un alt off-shore din Nicosia –Nomiserve Management Limited – şi are doi directori ciprioţi. Contractul de administrare din România arată că firma Medical Prestige munceşte gratis, fără să încaseze vreun leu, pentru afacerea din România a firmei cipriote Laramed Limited.)
Într-o primă discuţie, Iulia Constantinescu, care a devenit membru al Colegiului Medicilor din Bucureşti pe semnătura lui Sorin Oprescu, ne-a declarat că nu a auzit de firma off-shore şi că nu are cum să fie reprezentul acestei companii. După câteva zile, ea a revenit asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând implicarea în această afacere. Iulia Constantinescu susţine că nu mai reprezintă de mult firma cipriotă, însă actele oficială arată contrariul: în iunie 2011, ea încă semna contractul de administrare cu Mircea Oprescu, fiul primarului Capitalei, iar mandatul ei expiră în 2012.
Cu toate că a reprezentat oficial firma off-shore mai bine de un an, Iulia Constantinescu susţine că nu ştie cine sunt proprietarii reali ai afacerii cipriote.
Mircea Oprescu, Cătălin Galea şi Sorin Oprescu au refuzat să răspundă întrebării dacă sunt proprietarii reali ai firmei cipriote. (VEZI AICI schema conexiunilor).
“Toate achiziţiile au fost făcute la propunerea directorilor de spitale. Ele au fost aprobate prin vot de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Decizia a fost una politică, fiind bazată pe propunerile directorilor de spitale, sin gurii în măsură să cu noască şi să evalueze corect necesarul de echipamente medicale din spitalele bucureştene.”
SORIN OPRESCU, primarul Capitalei
STAREA DE INCOMPATIBILITATEA VADITA A PRIMARULUK GENERAL SORIN OPRESCU NU ESTE SESIZATA NICI DE AGENTIA NATIONMALA DE INTEGRITATE ,NICI DE SOCIETATEA CIVILA, NICI DE CATRE DIRECTIA NATIONALA ANTICORUPTIE !!!!
Omul lui Vîntu, în reţeaua SRL-urilor din jurul familiei lui OprescuAutor: Stelian Negrea Luni, 12 Decembrie 2011.
Modelul achiziţiilor, cu o singură ofertă şi un singur câştigător de la Spitalul CResponsabilitatea selectării furnizorilor de echipamente medicale este pusă de primarul Capitalei în sarcina directorilor. Sorin Oprescu susţine, în răspunsul pentru EVZ, că toate achiziţiile s-au făcut la propunerea acestora: “Toate achiziţiile au fost făcute la propunerea directorilor de spitale. Achiziţia propriu-zisă s-a realizat prin licitaţii organizate conform legii, nu de către Primărie, ci chiar de către spitale”, susţine primarul general al Capitalei. Dacă Sorin Oprescu afirmă că directorii de spitale au responsabilitatea achiziţionării echipamentelor medicale, în schimb, Bogdan Andreescu, directorul spitalului Colentina, invocă faptul că tipul de aparatură medicală este dictat de medici: “În primul rând, noi (n.r.- directorii de spitale) nu facem specificaţiile tehnice, astea sunt făcute de doctori. Mi s-a răspuns de către medici că ei vor un anumit echipament medical pentru că pe acel aparat ştiu să lucreze”. Sereleurile conectate la interesele familiei Oprescu au vândut, în ultimii doi ani, cele mai multe echipamente către Spitalul Colentina, care se află la două străzi distanţă de sediul reprezentanţei off-shore-ului cipriot.
Fie că sunt contracte atribuite prin negociere, fără anunţ de participare, fie că sunt licitaţii, toate cele şapte SRL-uri ajung să câştige contractele în diverse combinaţii.
Ca exemplu, conducerea spitalului a organizat o negociere fără anunţ de participare pentru achiziţionarea de aparatură medicală în valoare de 3 milioane de lei, în februarie 2010. Câştigătoare au fost declarate două SRL-uri din reţea: P.M. Medical Farm Equipment şi R.M.B. Inter Med Solutions SRL. Doctorul Bogdan Andreescu, directorul spitalului Colentina, explică această grabă prin faptul că risca să rămână fără monitoare în sala de operaţie. “Am trimis cereri de ofertă către 15 firme. Au venit şi firmele mari, dar şi SRL-urile de bloc. Care-i problema? Puteam să spun, dom’le ţie nu-ţi dau? Din moment ce oamenii au venit, n-ai cum să-i refuzi”, explică, vizibil iritat, Andreescu.
El spune că numărul firmelor interesate de licitaţiile din spitalele bucureştene a crescut după trecerea lor la Primăria Capitalei: “Eu cred că acest grup de SRL-uri îl întâlniţi la toate spitalele. Pentru că n-au cum altfel, nu sunt atâtea firme. Cu siguranţă sunt, deci n-au cum să nu fie. Pe de altă parte, este singura filieră pe care o ştiţi dumneavoastră?”
Modul de operare
Directorul spitalului Colentina ne descrie şi modul cum colaborează aceste SRL-uri: “Gemedica e un integrator. Ei pot să distribuie, să pună într-un pachet marfa unul de la altul că asta înseamna integrare. Adică, dacă se cere un echipament într-un lot şi tu nu ai acel aparat poţi să-l cumperi din altă parte. Pot să facă asocieri între ei”. O serie de alţi jucători de pe piaţa echipamentelor medicale, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, susţin că majoritatea caietelor de sarcini din spitalele bucureştene sunt făcute după documentaţia tehnică ale unui anumit producător de echipamente medicale-gigantul american Covidien cu vânzări anuale de 10 miliarde de dolari- al cărui distribuitor pe piaţa românească este Gemedica SRL. “Caietele de sarcini (…) au fost întocmite de către unitatea sanitară cu respectarea legii”, susţine Marius Savu, directorul general al ASSMB. Laszlo Kiss, director comunicare al Covidien AG pentru Pieţele Emergente, nu doreşte să dezvăluie detalii legate de afacerile distribuitorului său pe piaţa românească:” Romania este probabil printre pieţele cu cel mai mare potenţial pentru noi în estul Europei. (…) Vă rog să înţelegeti că, din cauza politicilor companiei noastre, nu putem dezvălui date sau informaţii legate de distribuitorii noştri sau de structura de distribuţie”.
Sorin Oprescu nu a răspuns întrebărilor legate de relaţia sa cu fostul său asociat, Cătălin Galea.
Model copiat la alte spitale
Modelul negocierii de la Colentina se repetă şi la alte spitale din subordinea ASSMB, cum ar fi Malaxa, Carol Davila, Burghele, Colțea etc., unde, de asemenea, se prezintă o singură ofertă care automat iese câştigătoare. Firmele din reţeaua integratorului Gemedica sunt cele care câştigă detaşat şi la aceste spitale.
DE LA FNI LA SĂNĂTATE
Unul dintre cei mai controversaţi furnizori de echipamente pentru spitalele bucureştene este Alexandru Saidac, un vechi prieten al lui Sorin Ovidiu Vîntu, alături de care apare ca învinuit în dosarul FNI. Saidac a fost ad ministrator la Gelsor Network SA, actuala Imobiliar Network 2002 SA, firmă implicată în recentul scandal Petromservice. Alexandrul Saidac a fost administratorul Gemedica SRL, compania lui Cătălin Galea, prietenul şi asociatul lui Sorin Oprescu. În martie 2010, Saidac a înfiinţat, alături de soţia sa, firma Alsa Imed al cărui prim contract cu spitalele bucureştene a fost dotarea cu echipament medical de 1,8 milioane lei a maternităţii Giuleşti, după incendiul devastator din august 2010. Firma Alsa Imed are un succes fulminant, reuşind, în doar nouă luni, să realizeze din vânzarea de echipamente medicale către spitalele din subordinea lui Sorin Oprescu o cifră de afaceri impresionantă: 26 de milioane de lei de la 0.
Alexandru Saidac nu a dorit să răspundă întrebărilor “Evenimentului zilei” legate de afacerile sale cu echipamente medicale.
Colentina, este copiat la indigo de celelalte din subordinea Primăriei Capitalei.
16.01.2012Ene Nicanor George
personal si prin mandatar fiu ENE DRAGOS MARIAN
———————- —————————–
COLEGIULUI DE CONDUCERE AL CURTII DE APEL BUCURESTI
CURTEA DE APEL BUCURESTI S.C.A.F.
DOSAR 3800/2/2011 T. 17.01. 2012
Doamnă Preşedinte,
Subsemnatul,ENE Nicanor George,prin mandatar fiu ENE DRAGOS MARIAN ,SI ENE DRAGOS MARIAN -PERSONAL -, domiciliati în Bucureşti Şos.Mihai Bravu nr. 2,bl.60 B, Sc.1,Et.8.ap.45,sector 2, ,în calitate de cetăţeni români ,victime a regimului comunist şi neocomunist ,dar şi de luptători anticomunisti, în temeiul art.6,10,13,14,17,18 C.E.D.O., formulam şi depunem prezenta
PRECIZARE A CONTESTATIEI
PRIN CARE SOLICITAM CHEMAREA IN JUDECATA SI CITAREA PE LANGA C.N.S.A.S.[CARE ADOPTA PE FATA O ATITUDINE PROCESUALA DECLARATA ABSOLUT DE MUSAMALIZARE A COLABORATIONISTILOR] SI A S.R.I. [Bulevardul Libertăţii 14 D sector 5 Bucuresti ], A PRESEDINTELUI T BASESCU [cu sediul Palatul Cotroceni,Bulevardul Geniului nr. 1-3Sector 6 - Bucuresti - Romania,] A PREMIERULUI EMIL .BOC[Piata Victoriei nr. 1, sector 1 , Bucuresti] CARE NU DESECRETIZEAZA DOSARELE PRIVIND PE CEI CE TREBUIE VERIFICATI IN MOD TEMEINIC PENTRU CA OCUPA IMPORTANTE FUNCTII IN STAT ORI IN FORURI INTERNATIONALE ,FUNCTII IN CARE AR TREBUI SA LUPTE PENTRU GARANTAREA DREPTURILOR OMULUI SI NU PENTRU VIOLAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE ROMANILOR
Lege nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
(publicata in Monitorul Oficial nr. 248 din 12 aprilie 2001)Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
Art. 3.
Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretata in sensul limitarii accesului la informatiile de interes public sau al ignorarii Constitutiei, a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care Romania este parte, referitoare la dreptul de a primi si raspandi informatii.
Art. 6.
(1) Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate sunt obligatorii si se stabilesc de catre Serviciul Roman de Informatii numai cu acordul Autoritatii Nationale de Securitate.
(2) Standardele la care se refera alin. (1) vor fi in concordanta cu interesul national, precum si cu criteriile si recomandarile NATO. Art. 19.
Sunt imputerniciti sa atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informatiilor cu prilejul elaborarii lor:
a) pentru informatiile strict secrete de importanta deosebita:
1. Presedintele Romaniei;
2. presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor;
3. membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;
4. primul-ministru;
5. membrii Guvernului si secretarul general al Guvernului;
6. guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei;
7. directorii serviciilor nationale de informatii;
8. directorul Serviciului de Protectie si Paza;
9. directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale;
10. secretarul general al Senatului si secretarul general al Camerei Deputatilor;
11. presedintele Institutului National de Statistica;
12. directorul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat;
13. alte autoritati imputernicite de Presedintele Romaniei sau de primul-ministru;
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 8 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
Bucuresti, 12 aprilie 2002.
Nr. 182.
Plenul CSM a votat: toti magistratii trebuie sa detina ORNISS, [procurori si judecatori – au nevoie de acest certificat pentru a putea avea acces la probele clasificate de la dosare]. desi unii membrii CSM au sustinut contrariul, aratand ca un document clasificat nu poate fi proba decat dupa declasificarea sa! Urmeaza o nebunie intreaga la instante si parchete! Miercuri, 21 decembrie 2011
31.03.2011Veste extrem de trista in lumea magistratilor de la Suprem: presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Livia Stanciu este greu incercata de pierderea sotului sau, Andrei Stanciu, care a decedat in mod surprinzator. Dupa cate am aflat, decesul domnului Stanciu ar fi avut loc cand judecatoarea Livia Stanciu se afla la Bruxelles. Doamna ar fi vorbit la telefon cu sotul sau care ii spusese ca se simte mai bine si se duce sa faca niste cumparaturi, dar in taxi, nu se stie din ce cauze, i s-a facut rau. La spital nu s-a mai putut face nimic intrucat s-a constatat decesul. Cauza probabila, un infarct. Lumeajustitiei.ro prezinta condoleante familiei Stanciu, iar colegii presedintei Livia Stanciu sunt alaturi de ea in aceasta grea si dureroasa incercare a vietii!De ce nu face tam -tam presedinta ICCJ desi simtomele sunt similare cu cele ale decedatului Sorin Crivat fost sef al Corpului de Control al ministrului Integrarii si sef al structurii de securitate al OPSPI din MEC.?Pentru pastrarea postului incredintat si a avantajelor lui !
Lumeajustitiei.ro solicita redeschiderea dosarului privind moartea lui Sorin Crivat! Prezentam, in premiera, o adresa facuta de Crivat, din penitenciar, catre directorul SRI George Maior, din care reiese clar ca a lucrat pentru SRI, sub criptonimul Popescu Mihai! Cine l-a redus la tacere si de ce parchetul a musamalizat cauza?Vineri, 23 decembrie 2011 O ancheta facuta de procurori care nu fac temenele in fata SRI-ului, care nu lucreaza la comanda si nici nu se ascund – fricosi – in spatele copertilor unui dosar omorat de un NUP suspect. Pana si autopsierea cadavrului, coroborata cu fisa medicala de la intrarea in penitenciar atunci cand a fost arestat si cu fotografiile de la fata locului la momentul gasirii trupului neinsufletit, nu fac decat sa ridice alte si alte intrebari. Chiar daca raportul medico-legal stabileste ca „moartea numitului Crivat Sorin a fost patologica, neviolenta„ si chiar daca de la Laboratorul de toxicologie n-a iesit nimic. Citam dintr-o fisa informativa legata de cianura de sodiu: ”cianura este una dintre otravurile cu cel mai rapid efect. Cianura inhiba respiratia, altereaza transportul de oxigen la nivel celular si catre creier, presiunea sanguina descreste. Un simptom initial al otravirii cu cianura este inrosirea pielii, deoarece victima nu poate prelucra oxigenul din sange. La ingurgitarea a 100-200 mg de cianura de sodiu ritmul cardiac scade sub 60 de batai pe minut, iar persoana otravita ajunge in coma sau se zbate in convulsii in doar cateva munute. Moartea prin sufocare sau stop cardiac se poate produce in maxim cateva ore in functie de rezistenta organismului”.
15.01.2012 – Dan Lupascu, un posibil ministru al Justitiei Scris de L.J.
* Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Dan Lupascu, se afla in carti pentru portofoliul Ministerului Justitiei. Dupa caderea actualului Guvern si daca PDL va fi maturat de la Putere, cum e foarte posibil, judecand dupa protestele de strada tot mai inflamate de la o zi la alta, judecatorul Dan Lupascu este agreat sa faca parte din viitoarea echipa a Executivului pe care il va forma actuala Opozitie. Asta daca Opozitia va castiga apropiatele alegeri. N-ar fi rau zicem noi, pentru ca in ultimele guverne, pe la MJ s-au perindat doar figuri triste, aservite… Daca acest lucru se va intampla, suntem siguri ca europarlamentara Monica Macovei se va zvarcoli pe la Bruxelles de necaz… cu “daniletii” ei de mana!
* In aceasta saptamana, o delegatie a CSM formata din presedintele CSM Alina Ghica, vicepresedintele Oana Haineala si presedintele ICCJ, Livia Stanciu, pleaca la Bruxelles, ca dealtfel si ministrul Justitiei, Catalin Predoiu. Se pare ca cele doua delegatii au un scop comun, si anume acela de a indulci imaginea Justitiei in conditile in care urmeaza ca Raportul Comisie Europene pe MCV sa fie publicat la finele lunii februarie. Din cate stim noi, si fostul presedinte Horatius Dumbrava a facut demersuri in acest sens, stiut fiind ca el avea un puternic sprijin din partea ex-ministrului Justitiei, Monica Macovei. Acum, om vedea ce-o iesi…. daca oficialii de la Bruxelles inteleg scuzele Justitiei romane vizavi de greselile ce provin mai ales din partea DNA care a avut destule achitari pe ultimii metri ai anului 2011!
IN DECEMBRIE2010 CAND AM MAI FOST CU CLARVAZATORUL MEU IN ORASUL IN CARE A CRESCUT ,TATAL LUI NE-A SPUS SA MERGEM LA O.T.V. SI SA VEDEAM DACA PUTEM SA NE SPUNEM PASUL, CA CU PARTIDELE EXISTENTE, E DE RAU !AR FI DORIT SA SE INSCRIE IN PARTIDUL POPORULUI -DAN DIACONESCU SI REGRETA MEREU CA SE INTARZIE POLITIC DE 1 AN SI CEVA INREGISTRAREA P.P.-D.D. DE CATRE TRIBUNALUL BUCURESTI -TOCMAI PENTRU CA ROMANII SA NU INTREZAREASCA NICI O SPERANTA SI SA NU SE MAI OPUNA TAVALUGULUI PROGRAMAT AL DESTRAMARII TARII! SI AL PAUPERIZARII ABSOLUTE FARA PRECEDENT !!IN 16 DECEMBRIE 2010CAND VIZIONARUL MEU SI-A VAZUT IN VIATA ULTIMA DATA TATAL (O VECHE -VICTIMA A ABUZURILOR DIN 1971A POLITIEI POLITICE), NE-A SPUS CA DOREA SA DEMISIONEZE DE MULT DIN ORGANIZATIA JUDETEANA DAMBOVITA A P.S.D.CONDUSA DE PRESEDINTELE STAN ION [UN FOST OFITER AL SECURITATII CARE SE PREGATEA IN ASCUNS SA PREDEA IN DECEMBRIE 2012STAFETA UNUI ALT ESCROC AL P.S.D.TUTUIANU COLEG AL MEDICULUI SEF S.M.L.D-TA MIRESCU NICOLAE ]CACI URMA SA DEVINA SEF IN S.R.I[ODATA CU NOUA LEGE A SECURITATII AVIZATA TOICMAI DE CATRE EL ]., FIIND PREFERAT ATAT DE CATRE P.S.D.- .P.D.L. CAT MAI ALES DE CATRE PRESEDINTELE TRAIAN BASESCU ;NUMIREA LA S.R.I. A LUI STAN URMA SAAIBA LOC IMEDIAT DUPA DATA ORGANIZARII ALEGERILOR PRESEDENTIALE DE LA SFARSITUL LUNII NOIEMBRIE 2012..TATAL FUTURISTULUI ,ERA CONVINS CA STAREA JALNICA IN CARE SE AFLA POPORUL ROMAN [DIN CARE FACEA PARTE ]SE DATOREAZA CONLUCRARII MAFIILOR INTERPARTINICE INDISOLUBIL LEGATE INTRE ELE PENTRU PRADAREA ROMANIEI ! – NUMAI ASTFEL PUTANDU-SE SAVARSI ABUZURI SI CRIME IMPOTRIVA CETATENILOR ROMANI !!!!SPUNEA CA STATUTUL P.S.D. [ART 3] CONTINE NUMAI ABURELI PRIVIND ASA ZISA ACTIONARE PENTRU RESPECTAREA CONSTITUTIEI A LEGILOR TARII ,A SUVERANITATII NATIONALE , UNITATEA STATULUI,INTEGRITATEA TARITORIALA ORDINEA DE DREPT !!!DE CE AR MAI FI OBLIGAT MEMBRII P.S.D. SA NU AIBA PARERI CE CONTRAVIN ORIENTARII PARTIDULUI DACA PARTIDUL AR MILITA IN MOD CONCRET SI NU FALS PENTRU BINELE TARII SI RESPECTARII CONSTITUTIEI …..???
CUM MINTE CU NERUSINARE SANTAJATUL EMIL CONSTANTINESCU[SPRIJINITORUL LA PRESEDENTIE A CARPEI CRIN ANTONESCU ] IN CE PRIVESTE NEGAREA INFRANGERII DE CATRE SECURITATE?RECUNOSCAND TOTUSI UN ADEVAR CAUZAL AL SUBINTELESI INFRANGERI=:ACELA CA “SECURITATEA TRAIESTE” .. http://www.ziare.com/emil-constantinescu/presedinte/emil-constantinescu-eu-nu-am-spus-ca-m-a-invins-securitatea-976410Emil Constantinescu: Eu nu am spus ca m-a invins Securitatea Marti, 15 Decembrie 2009, ora 22:03
Convenția Democrată Română NU A DORIT INDEPLINIREA CONDITIEI DE MORALITATE [PROPUSA in ALIANTA CIVICA DE CATRE ANA BLANDIANA ]LA CEI PROPUSI DIN PARTEA ACESTEIA LA GUVERNARE ! După guvernarea 1996 – 2000, aspru criticată PENTRU NEREALIZARILE PROMISE DAR FRANATE CHIAR DE \DIN INTERIOR DE CATRE P.D., Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, nu a MAI reușit să obțină numărul de voturi necesare trecerii pragului electoral si din cauza faptului ca nus-a mai umblat la fraudarea rezultatului votului !!!!. Victor Ciorbea, care în calitate de Primar General al Bucureștiului poza intr-un INCORUPTIBIL , într-o țară răvășită de acuzații de CORUPTIE .DIN CAUZA PARTIDULUI DEMOCRAT , Guvernul a întârziat însă programul de reforme care era necesar pentru reorganizarea economiei, în care sectorul de stat era încă predominant.Legea lustratiei a fost si ramane suprema angoasa a nomenklaturistilor de ieri si azi.
16.01.2012Ene Nicanor George
personal si prin mandatar fiu ENE DRAGOS MARIAN
———————- —————————–
COLEGIULUI DE CONDUCERE AL CURTII DE APEL BUCURESTI
Răscoala țărănească din 1907 a început în 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit,în perioda următoare, în toată țara. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat
Din cauza greutatilor,a piedicilor puse premeditat cei ce doreau acapararea majoritatii terenurilor,majoritatea marilor proprietari funciari preferau să locuiască în orașe, și nu doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor. Prin urmare, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă). Arendașii la rândul lor încercau să obțină profituri cât mai mari într-o perioadă cât mai scurtă de timp. În acea perioadă, țăranii formau până la 80% din populația României, și circa 60% aveau pământ foarte puțin sau nu aveau deloc, în timp ce latifundiarii aveau mai mult de jumătate din pământul arabil.
Cauze
în epocă, în anumite medii, s-a vorbit chiar de faptul că EVREII ar fi fost de vină pentru asuprirea cruntă a țăranilor. În realitate, puțini erau evreii care se ocupau cu arenda, iar în țară erau și mulți arendași români. Dar răscoala nu s0a limitat la nordul Moldovei, unde arendașii evrei predominau.Răscoala s-a extins în zone cu foarte puțini arendași evrei, printre care și Oltenia, unde s-a atins chiar apogeul și unde represiunea a fost deosebit de feroce. Adevărul este că răscoala a fost o mișcare socială, o mișcare pentru care proprietarii și arendașii, arendașii evrei și arendașii români sunt în egală măsură răspunzători.
Desfășurarea evenimentelor
Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, în anii în care recoltele au fost îmbelșugate (între 1902 și 1905), moșierii au crescut arenzile foarte mult astfel încât nemulțumirea țăranilor a crescut și ea ducând în cele din urmă în martie 1907 la răscoală. El arată că tulburările au început „în partea de miazănoapte a Moldovei, unde arendașii erau puternici”, și spune că numai trustul fraților Fischer, care deținea moșii și păduri totaliza 236.863 hectare, adică 2.368 kmp, ceea ce reprezenta aproape suprafața unui județ întreg, arendând la acea vreme circa 75% din pământul arabil din trei județe din Moldova (așa-numita “Fischerland”).
Mochi Fischer, poseda cel mai mare trust arendășesc din țară, (avea în arendă 11 moșii), între care și moșia Flămânzi. Pe data de 1 septembrie 1906, Mochi Fischer reînnoi contractul de arendare pe care-l avea pentru moșia Flămânzi, cu mandatarul legal din România al boierului Mihalaki Sturdza pentru încă 7 ani, adică până în anul 1914. Un cumnat al lui Mochi Fischer, pe nume Berman Juster, care uneori era un asociat al său, de data aceasta încercând să-l concureze, smulgându-i moșia Flămânzi, se deplasă la Dieppe, unde oferindu-i lui Mihalaki Sturdza, o sumă de 60.000 lei peste valoarea contractului deja semnat, în România, de prepusul său, obținu de la acesta un alt contract de arendare. Mochi Fischer, supralicită, oferind alți 60.000 lei boierului Mihalaki Sturdza și garanția că în cazul pierderii unui eventual proces cu Berman Juster, el, Mochi Fischer, va suporta toate consecințele financiare. În final pe data de 20 ianuarie 1907, Mochi Fisher a avut câștig de cauză în Tribunal. Între timp, încheierea contractelor de subarendare cu țăranii, din cele 22 de sate care formau moșia Flămânzi, de care depindea viața acestora și a familiilor lor, erau suspendate, în așteptarea rezolvării disputei, din justiție. Mochi Fisher pretindea că procesul l-ar fi costat 1.000.000 de lei. Țăranii deși neorganizați formal, prin solidaritatea impusă de interesul comun, se aflau într-o înaltă stare de tensiune și alarmă. În satele moșiei Flămânzi se organizaseră pichete de țărani, care să împiedice pe agenții arendașului de a exercita presiuni asupra celor slabi de înger, în scopul spargerii solidarității cu privire la condițiile învoielilor ce urmau să se încheie.
În „Raportul către Prefectul Județului Botoșani al Inspectorului Comunal al Plășii Hârlău, care comunică rezultatele cercetărilor întreprinse în urma telegramei lui Gheorghe Gh. Constantinescu” se detaliază evenimentele ce au dus la izbucnirea răscoalei, precum și trupele trimise pentru a restabili ordinea:
„În ziua de 4 februarie, Gheorghe Gh. Constantinescu (administratorul moșiei Flămânzi), s-a întâlnit la iarmarocul din Flămânzi cu mai mulți locuitori din comuna Frumușica, cărora le-a spus că pe ziua de 8 februarie să se adune în ograda administrației moșiei Flămânzi pentru a face cu ei învoielile agricole pentru vara anului curent.
În noaptea de 7-8 februarie, le-a făcut cunoscut prin vătăjei și feciori boierești a se aduna pe ziua de 8 februarie. În ziua de 8 februarie s-au adunat la Primăria comunei Flămânzi, de dimineață, 400-500 de locuitori și o parte din comuna Copălău și alte sate ce cad pe teritoriul moșiei Flămânzi cu anexele ei. Între orele 10 -11 a trecut pe dinaintea primăriei Gheorghe Gh. Constantinescu, administratorul, cu trăsura, la administrația moșiei; ajunși aice, după ora 12 p.m., li s-a comunicat că „nu este aici, ce a plecat la cumnatul său C. Ciornei, secretarul primăriei, la masă…”; țăranii s-au sfătuit să-l aducă cu forța; pe la orele 13 și jumătate, Ciornei pleacă de acasă înspre primărie; locuitorii i-au spus să-l cheme; „sătenii erau foarte mulți adunați în drum, înaintea porții”; un locuitor s-a dus să-l cheme afară; apoi s-a dus un altul, care amenință că, „dacă nu iese afară să vorbească cu ei, îi devastează casa (casa secretarului Ciornei) și îi dau foc”;
Gheorghe Gh. Constantinescu a ieșit spunând că va veni arendașul Fischer pentru a încheia învoielile; unii au ripostat, că „dacă e administrator, pentru ce i-a chemat să stea flămânzi toată ziua”; unul din ei, Ioan Dumitru Dolhescu, l-a smucit de pe cerdac și apoi alții, pentru a-l aduce cu forța la primărie; Ioan N Dolhescu susține că Gheorghe Gh. Constantinescu l-a lovit pe dânsul cu o piatră în ochi. Grigore Th. Roman Grosu, Trifan Th. Roman Grosu, și pe urmă cu toții l-au maltratat foarte grav cu bețele în cap, Gheorghe Gh. Constantinescu având incapacitatea de lucru 15 zile după certificatul medico-legal. După ce l-au maltratat pe Gheorghe Gh. Constantinescu, s-au dus o parte din ei în ograda administrației moșiei, pentru a-l găsi pe contabilul moșiei, pentru a trata cu domnia sa și negăsindu-l, au luat la goană pe doi evrei.
Cancelaria moșiei n-au devastat-o. S-a cerut ajutorul armatei în ziua de 4 martie. Ni s-au trimis două escadroane de cavalerie în Hârlău; azi se află 1 batalion din Regimentul 13 „Ștefan cel Mare” în Hârlău, 1 escadron din Regimentul 8 Călărași la Deleni, 1 la Târgu Frumos, 50 vânători din Batalionul 8 la Cristești, pentru a-i împiedica pe răzvrătiții din comuna Bălușeni ce voiau să vie la Cristești, și o companie de 180 de oameni în comunele Tudora și Poiana Lungă, pentru a-i împiedica pe răzvrătiții din plasa Siret și județul Suceava ce încercau a răscula aceste două comune”
Țăranii, speriați că vor rămâne fără locuri de muncă, și, mai ales, fără mâncare, au început să se comporte violent. Mochi Fischer s-a speriat și a fugit la un prieten de-al său din Cernăuți, lăsându-i pe țărani fără contracte semnate. Teama de a-și pierde locul de muncă, împreună cu niște presupuși instigatori austro-ungari, a provocat răscoala țăranilor. Aceasta s-a răspândit în curând în întreaga Moldovă, mai multe proprietăți ale latifundiarilor fiind distruse, și numeroși arendași fiind uciși sau răniți. Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încât liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea.
La 18 martie a fost declarată starea de urgență, apoi mobilizarea generală, până la 29 martie, numărul recrutaților ajungând la 140 000. Armata română a deschis focul asupra țăranilor: aparent, 11 000 de țărani au fost omorâți și mai mult de 10 000 arestați.
Numărul victimelor nu este cunoscut, și nici măcar desfășurarea evenimentelor nu e clară, deoarece regele Carol I a ordonat distrugerea tuturor documentelor referitoare la aceste evenimente, astfel încât guvernul liberal să nu fie făcut răspunzător de un eventual guvern conservator.
Numărul de morți raportat de diplomații aflați în România la acea dată au fost, după cum urmează: între 3 000 și 5 000 (cifrele diplomaților austrieci) și între 10 000 și 20 000 (cifrele diplomaților francezi). Istoricii pun cifrele între 3 000 și 18 000, cea mai des întâlnită fiind aceea de 11 000 de victime.
Evenimentele au continuat să răsune în conștiința română, fiind subiectul unuia dintre cele mai bune romane interbelice, Răscoala, de Liviu Rebreanu, publicat în 1932. A fost de asemenea sursa de inspirație a numeroase tablouri ale lui Octav Băncilă, și al unei statui monumentale care încă mai poate fi văzută la București.
1907 din primăvară până’n toamnă
de Ion Luca Caragiale
În martie trecut, un scriitor romîn a dat pentru “die Zeit” un articol privitor la răscoalele țărănești, pe care acel ziar l-a și publicat, suprimîndu-i, după conveniențele redacției, încheierea. Niște ochi deprinși înțelegeau asta îndată. Dar articolul a trecut cu totul neluat în seamă de presa noastră, și, probabil, rămînea uitat detot, dacă d. M. Dragomirescu, jertfind, din strîmtul spațiu al revistei d-sale literare “Convorbiri”, nu-i făcea acum în urmă favoarea să-l reproducă, după originalul romînesc, măcar în bună parte.
Astăzi, cînd oricine are dreptul a se preocupa de marile noastre probleme de Stat, i se pare autorului că n’ar fi nepotrivit să-și publice articolul așa cum l’a așternut el pe atunci, cu un adaus, ce se impune acuma, o jumătate de an mai tîrziu.
Propunîndu-și a da la lumină încet-încet o serie de note asupra împrejurărilor la cari asistăm, el socotește să aducă un oarecare serviciu public, util, dacă nu în momentele actuale, barem în unele viitoare; de aceea, se gîndește mai puțin la aprobarea multora dintre comtimporani, decît la înlesnirea vreunuia, care va veni poate cîndva să judece această vreme a noastră, pe atunci trecută, și – precum se cuvine unui adevărat istoric – s’o povestească cu minte și cu inimă, limpede și frumos, la ai lui și pentru mai departe urmași. Drept un simplu document, ca oricare altul, și fără altă pretenție – așa apar rîndurile de mai la vale.
BUCUREȘTI
Tipografia ziarului “Adevărul” str. Sărindar, 11
1907
Să nu uităm a spune că țăranii nevoiași, peste iarnă, cînd nu au de lucru și nu pot produce în genere nimica, avînd nevoe de bani, fac împrumuturi, cu cŕmătă, mai mult sau mai puțin infamă, tot dela arendași, rămînînd a se răfui la socoteala din toamna viitoare. Adesea țăranii, după o muncă de peste opt luni, se văd rămași datori pe anul următor. Și iar vine o iarnă aspră peste tristele și umilele lor vetre, și iar rugăminți cu căciula’n mînă pentru un nou împrumut… Și așa mai departe… Concurența arendașilor a ridiat și rdică necontenit prețul arenzilor, lucru ce convine propietarilor, și din aceasta, firește, crescînda îngreunare, pentru mulțimea plugarilor, a condițiilor de subarendare. Așa dar, avem următoarea formulă strictă: coarda îndrăsnelii la concurență din partea arendașilor mari se’ntinde pe măsura supunerii la învoeli din partea arendașilor mici, a plugarilor. Ei ! aci stă rădăcina răului; aci stă ascunsă cauza actualei stări de lucruri – coarda s’a întins peste măsură. Și răul mai are și alte rădăcini cum vom arăta îndată…
Să notăm în treacăt că marea majoritate a arendașilor mari este compusă din străini, – în Moldova, evrei; în Muntenia, greci, bulgari, albaneji și puțini romîni ardeleni supuși unguri, – în genere, afară de rare excepțiuni onorabile, oameni de joasă extracțiune, aspri la cîștig, fără sentimente omenoase și lipsiți de orce elementară educațiune. Cruzimea interesului, comună lumii, se mai înăsprește aici prin lipsa de solidaritate națională, prin nesocotirea tradițiilor și opiniei publice, prin îndrăsneala ce o dau pe o parte coruptibilitatea administrației publice, pe de alta protecția or a pavilionului străin, or a cine știe cărei puternice Alianțe universale, și printr’un manifest dispreț brutal față de țăranul incult, umilit și îndelung-răbdător. Ce a rezultat din această sistemă ? Iată: 1. Scăpătarea atîtor proprietari mari, cari și-au sporit cheltuielile pe măsura creșterilor arenzilor, înnecîndu-se în risipe de lux din ce în ce mai exagerate pe speranța unei continue progresiuni a veniturilor; 2. Prosperitatea fenomenală a clasei arendașilor mari și, pe lîngă asta, avîntul prodigios al băncilor și institutelor de credit, din cale afară disproporționat cu o țară agricolă; și 3. Mizeria țăranilor. Trebuia să fie așa. Din stoarcerea forțelor acestora din urmă a resultat și luxul nechibzuit al proprietarilor, și înavuțirea nemăsurată a arendașilor, și cîștigurile enorme ale Băncilor, și bacșișurile administrației publice și, mai încă, ridicarea mereu crescîndă a veniturilor Statului.
Pe de-asupra acestei realități, ia să vedem acum ce politică, ce administrație, ce cultură intelectuală se fac în acest Stat. Partidele politice, în înțelesul european al cuvîntului, adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noue de clasă și prin urmare pe programe de principii și idei, nu există în Romînia. Cele două așa numite partide istorice care alternează la putere, nu sînt, în realitate decît două mari facțiuni, avînd fiecare, nu partizani, ci clientelă. Capii facțiunilor sînt mai mult sau mai puțin ambițioși politicieni. Firește că nu punem la îndoială nici patriotismul, nici curatele lor intențiuni: “toți, toți, cum zice Antonius, sînt bărbați onorabili !” Iar clientela este plebea incapabilă de muncă și ne-avînd ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul ibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi libercugetători și răspopiți, învățători analfabeți – toți teoreticieni de berărie; – după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili. (Comerțul e cea mai mare parte în mîinile străinilor: în Moldova, evrei; în Muntenia, greci, bulgari, albaneji, romîni supuși unguri, toți străini fără drepturi politice, nici comunale.)
După Constituția și Legea electorală în vigoare, reprezentația națională este aproape 70% produsul acestor elemente; 30%, fiind date de propietarii mari și mijlocii și cîțiva dintre comercianți și puțini industriași romîni. Imensa clasă a țăranilor nu are, propriu vorbind, niciun reprezentant natural al intereselor ei în Camere; deși această imensă clasă ar avea după lege dreptul să trimită (ca al III colegiu electoral) din toată țara cam 20% din membrii Camerei deputaților. Dar colegiul III votează prin delegațiune, iar delegații sînt recrutați tot din plebea de care vorbim mai sus și impuși, fără putință de împotrivire, maselor țărănești.
Astfel dar, Camerele sînt în marea lor majoritate reprezentantele intelectualilor și ale plebei orașelor. Pe lîngă agricultură deci, trebue să’nflorească în Romînia și o vastă industrie, industria politică, și, ca orce industrie bine și inteligent desvoltată, trebue să prospereze.
Administrația e compusă din două mari armate. Una stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămînzind în opoziție. Cînd cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire excesivă, iar cei flămînzi au ajuns la completă famină, încep tulburările de stradă… Plebea, clienții, cu studenții universitari și școlarii din licee, conduși uneori de profesori universitari, cer numaidecît răsturnarea guvernului. Facțiunea de la putere, supranutrită, este incapabilă a mai ține pept torentului popular, adică facțiunii răsbite de foame; iar Regele, gelos de reputația europeană de liniște și ordine a Statului său, este silit să congedieze, avec force compliments, cabinetul, care avea aproape unanimități în Parlament, pentru a însărcina pe capul opoziției cu formarea unui nou cabinet, cu disolvarea Parlamentului și a tuturor consiliilor județene, urbane și rurale, cu convocarea colegiilor electorale pentru constituirea unui nou Parlament și unor noi consilii, – care toate, după bunele obiceiuri consacrate, sînt firește aproape unanime partizane ale noului guvern.
Care va să zică, în loc să derive guvernul din majoritatea reprezentației naționale, derivă unanimitatea acesteia de la guvern. Și asta se întîmplă, regulat, în cazul cel mai bun, din trei în trei ani; adică cu un an mai puțin decît o legislatură întreagă… A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală -de la prefecți și secretari generali de ministere, pînă la cel din urmă agent de poliție și pînă la moașa de mahala – se înlocuește,… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămînzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rînd din trei în trei ani, ba și mai des uneori.
De la o administrație astfel recrutată și constituită pe termene provizorii, se înțelege că numai seriozitate și scrupuluri nu se pot pretinde. Toți oamenii de afaceri, începînd de la arendașul care plătește milioane arendă și sfîrșind cu micul precupeț, care învîrtește în mizerele-i daraveri abia cîțiva lei, sînt rançonnés, în proporție, de către acești baroni feudali mari și mici, cari se numesc agenții administrației Statului romîn. Și oamenilor de afaceri asta trebue să le convină; în așa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fără nicio sfiială- poate nedreptăți mare pe mic, poate înșela mic pe mare, – puțini reducînd în mizerie pe mulți. Rar, din cînd în cînd, ca pentru paradă de lux, se aruncă un homme á la mer – cine știe ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a făcut prea brutal o flagrantă delapidare sau s’a lăsat prea stîngăcește mituit. Încolo, sistema lucrează fără supărare pe toată linia, afară de netăgăduite rare excepții onorabile. De aceea, cu un zîmbet plin de amărăciune, Romînul numește țara lui patria bacșișului și hatîrului. Cu așa parlamente se fac legi peste legi – cu așa administrație se aplică. Justiția ?… Judecătorii de pace și membrii tribunalelor de primă instanță, afară de prezidenți, sînt amovibili, ca și agenții și funcționarii ordinari. În justiție, poporul n’are încredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu și prestigiu; și între această justiție fără prestigiu și poporul sceptic, se resfață formidabila și excesiv numeroasa clasă a avocaților – cea mai prosperă în Romînia după a arendașilor mari. Avocații constituiesc grosul intelectualilor; clasa lor este pepiniera cea mare a bărbaților de Stat. Să vedem acuma cum se fac în Statul romîn educația și cultura publică, în ce scop se fac și ce rezultate dau.
Toate școalele, de la cele populare pînă la Universități – școale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moașe, de muzică, de alte arte, facultăți de toate ramurile culturii înalte – toate dau mai mult sau mai puțin d’emblée absolvenților lor drepturi la dignități și funcțiuni publice. Astfel școala romînă, în loc de la fi un mijloc de educațiune și cultură a poporului și a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întîietate între cetățenii, de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi și privilegii. Și din ce în ce, din gradul cel mai de jos pînă la cel de sus, școalele sînt niște fabrici de funcționari, de salariați publici și de avocați – o pletoră de semidocți, fără caractere, fără omenie, adevărați cavaleri de industrie intelectuală, cărora le trebuesc numai decît onoruri cît de multe fără nuciun merit și cîștig cît de mare fără multă osteneală.
Aceste fabrici alimentează oligarchia publică ce stăpînește exclusiv țara romînească. Din aceste fabrici ese și se premenește și crește, în oarba luptă de concurență pentru repurtarea rangurilor, distincțiunilor și profiturilor, oligarchia de aventură. An cu an apar proaspeți pe arena publică, în poze teatrale, teoreticienii, reformatorii și patrioții, placizii făuritori de sisteme noue, instigatorii exaltați, șoviniști, naționaliști, iredentiști, antisemiți, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trîndavei plebe, servanta oligarchiei. Familiile sîrmane din plebea orășenească, lipsite de orce mijloace de producție, trăind din mică precupeție, or din slujbe sau slujbușoare, or din cîrciumăritul de mahala, ori din meserii mai puțin ușor de mărturisit – toate aspiră, grație școalelor naționale, să-și vadă copiii cît mai degrabă, după vîrsta majoratului, în cel mai rău caz funcționari; în cel mai bun, măcar deputați ministeriabili, dacă nu chiar miniștri…. Și, ca la cele mai absurde loterii, și aci, nu toate iluziile sînt amăgite.
Așa se recrutează oligarchia care stăpînește țara romînească. Nu este o oligarchie măcar statornică, de tradiție istorică, de bravură, de obligațiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarchie mutabilă, de perpetuă premeneală, accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orce scrupuluri, renunțare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebue, și puțintel noroc – și cariera strălucită e gata. Așa se face concurența; așa se parvine; așa se intră în rangurile nobiliare ale oligarchiei romîne. Astfel dar, nuciun salt social dela o generație la alta, oricît de enorm, nu este exclus. Dintr’un fiu de țîrcovnic ese un bărbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr’un fiu de familie istorică, mari boeri pînă eri, ese un escroc, care moare victima vițiului, cînd a scăpat de pușcărie, grație intervenției rudelor influente; dintr’un copil de cîrciumăraș, un avocat ilustru, care, în cîțiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr’un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduș electoral, la solda unui ambițios politic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului ministru.
Asta, în țara romînească, se numește cu tot seriosul sistemă democratică… Și oligarchia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz fals-cultă, pe cît de incapabilă de producție utilă or de gîndire, pe atît de lacomă la cîștiguri și onoruri, își arogă puterea întreagă a Statului: cu o crudă și revoltătoare neobrăzare, ea tăgăduiește țăranilor (imensei mase, supusă și cuminte producătoare a avuției naționale), sub pretextul ignoranței și lipsei lor de maturitate politică, orce drept de amestec, fie măcar pur consultativ, la cîrmuirea intereselor lor, la dirijarea destinelor lor. Împărțită în două bande, ce se numesc cu pretenție istorice”- liberal și conservator, – bande mai nesocotite decît niște seminții barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu , – această oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut eri, preface mîine legile făcute azi, ca poimîine să le calce și pe acelea, fără spirit de continuitate și fără altă sistemă decît numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizațiuni numite aci democratice.
Se ‘nțelege dela sine că tot ce spunem și aci privește generalitatea; firește, între politicienii romîni și în rîndurile profesiunilor liberale, se găsesc și mulți oameni de inimă, de caracter și de ispravă; ei văd și deplîng, ca și noi, răul patriei; dar, perduți în mulțimea celor răi n’au puterea să răstoarne blestemata sistemă, în care sînt ținuți captivi, cu zălogirea intereselor lor vitale…
Iată ce se petrece d’asupra; ceea ce se petrece de-desubt am spus, și lumea uimită asistă la prăpăstiosul faliment al oligarchiei de strînsură din Romînia, la catastrofa care era inevitabilă. Care ar fi leacul la aceste adînci rele ?… Cu conștiința pătrunsă de nevoile mult-încercatei patrii romîne, răspundem.
Fatalitatea istorică cere, se vede, jertfe, de îngropat sub temeliile unei sănătoase clădiri de Stat. Revoluția oarbă de jos s’a produs; era, cum am văzut, inevitabilă; ea își dă fără cruțare jertfele ei… Facă Dumnezeu să fie jertfirea cît mai puțin dureroasă !… Pentru ridicarea Romîniei la situația și dignitatea de Stat normal european, ar trebui numaidecît acum o revoluție luminată și conștientă de sus… Și cîți aliați devotați n’ar găsii în captivii de cari pomenim mai sus, sătui de a-și călca mereu pe cuget și pe inimă, de a-și jertfi zilnic, pe altarul minciunii și inichității, convingerile lor adînci, dragostea de adevăr și de patrie !… Prinsă între două revoluțiuni egal de întemeiate și de puternice, oligarchia despotică de strînsură, ea singură vinovată și răspunzătoare de tot dezastrul, ar fi ușor îngenuchiată și funesta ei sistemă pe veci abolită. Ar trebui o francă lovitură de Stat pentru realcătuirea acestuia din temelii, pe temeiul îndreptățirii raționale și echitabile a producătorilor, și înfrînării speculatorilor de tot soiul. Altfel nu se mai poate liniște în țară. Cele două facțiuni se pot perinda la putere an de an, spre a decreta pe ‘ntrecute fel-de-fel de paliative; răul va rămînea; va coace, cu cît mai năbușit cu atît mai profund, și va isbucni periodic și din ce în ce mai grozav,pînă la o statornicire adevărat sănătoasă sau la un desăvîrșit desastru – fiindcă despotismul bizantin al oligarchiei de strînsură nu mai poate fi de suferit.
Dar pentru o lovitură de Stat, pentru o sarcină așa de eroică, ar trebui un bărbat întreg, care mîine să înfrunte de sus funesta sistemă actuală cu aceeiași nebiruită energie cu care o înfruntă astăzi de jos masele plugarilor. Și este unul care ar putea-o face… El ar avea tot prestigiul cerut în așa înalte împrejurări – Regele.
Da, El ar putea… dar ar trebui să și vrea…
Între masa poporului și clasele stăpînitoare este (cine ar putea tăgădui ?) o prăpastie de interese și de sentimente, pe care aceste clase n’au știut-o umplea încetul cu încetul, ba chiar și-au dat toată osteneala s’o sape cît mai adînc. Solidarizarea celor două facțiuni, adversare la cuțite pînă eri – cu uitarea orcării vechi dușmănii, cu călcarea peste scrupulurile personale, cu excentrica paradă teatrală – trebuia firește să fie considerată de poporul întreg ca o ultimă opinteală a politicienilor pentru păstrarea privilegiilor oligarchiei… Așadar, nu ne aflăm în fața unor desordini pe cari un guvern fusese incapabil să le astîmpere, iar altul cu mai multă autoritate și cu mai mult spirit politic, se bizuia să le năbușe; ne aflam în fața răsboiului civil al maselor producătoare, – sătule de prea îndelungată nesocotire a lor în cîrmuirea intereselor publice, – contra oligarchiei usurpătoare, – prea numeroasă și prea scumpă pentru a mai fi întrebuințată, prea inică pentru a mai putea fi suferită.
Cum vine noul guvern, aruncă în țară un manifest prin care imploră dela lume liniștire și promite solemn satisfacerea cît mai neîntîrziată a revendicărilor celor răsvrătiți – revendicări pe cari, cum spuserăm, nici cei răsvrătiți nu le știau formula. În vreme ce’n unele părți trage cu tunul asupra maselor compacte, în altele, unde răscoalele s’au potolit și mai ales acolo unde n’au început încă, se citește lumii solemn manifestul guvernului (liberalii zic “al Regelui” și lumea crede); iar nouii prefecți convoacă la prefecturi pe representații chip și seamă ai răsvrătiților, pe propietarii și arendașii devastați sau amenințați de devastare, pentru a desbate împreună asupra amendării învoelilor agricole. Prefecții, fără nici o atribuție legală în materie, arbitri improvizați în mod arbitrar, obligă pe propietari și arendași să admită numaidecît, făr’a cîrcni, un oarecare regim de minimum de salariu și de maximum de dijmă; daca nu, prefecții declară, față cu țăranii veniți dela răscoale, că autoritățile cu greu ar mai putea răspunde de restabilirea ordinii… Care va să zică, pe de o parte bombardare; pe de alta, congrese diplomatice… Biruiți în răsboiu pe câmpiile largi, țăranii, în congresele din strîmtele încăperi ale prefecturilor, dictează condițiile păcii… Biruitor în răsboiu, guvernul capitulează în pace… S’ar zice că e absurd. Nu; din contra, e logic și consecuent cu principiul de Stat… “Se răstoarnă sacra sistemă !… Orice ! numai să salvăm pentru moment oligarchia de primejdia iminentă !”.
A fost o neînchipuită aiureală generală. În Camere cît și prin organele oficioase, guvernul declară sus și tare că “răscoalele sunt faptele unei mîini străine de undeva”. Imediat, de “undeva”, pică o fulgerătoare protestare. Atunci, acelaș guvern desminte, iar sus și tare, prin legațiunile regale, orce știre de așa fel ca o “curată născocire”. La un moment, oligarchia dă semne de curată demență: își închipuie ca sorginți ale dezastrului, fel-de-fel de conjurațiuni anarchiste, din Barcelona sau Peterson, din Honolulu – mai știm de unde ? Nu mai vede nicăeri decît instigatori, nu mai visează, nu mai caută, nu mai gîndește decît să găsească pe instigatori – fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așa numitul delirium persecutionis. Nu le vine politicianilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice, și’i caută explicația la chilometri departe, cînd, dacă ar fi în stare să se uite mai bine, ar putea-o găsi sub vîrful nasului. Trebue numaidecît să fi fost o vrajă care să fi deslănțuit așa din chiar senin un uragan, să fi fost neapărat instigatori, ca să se fi răsturnat o lume întreagă, liniștită pîn’adineaori, într’o clipă cu josu’n sus !… Ca baba chioară punînd tingirea pe pirostria șchioapă; cînd se răstoarnă tingirea’n foc, se crucește baba, și scuipă și caută’n spuză urmele Necuratului – care i-a răsturnat hiertura.
Dar orce am spune noi despre păcatele oligarchiei noastre și despre răspunderea ce cade asupră-i pentru cîte s’au întîmplat și se mai pot întîmpla, nu ar avea nicio autoritate dacă un glas mai presus de orce bănuială nu le-ar da o înaltă consacrare… În toiul răscoalelor, cînd toată lumea e cuprinsă de teroare panică, o delegație vine să depună la picioarele Tronului doleanțele propietarilor și arendașilor amenințați cu ruina averii și pierderea vieții. Regele, într’un moment de profundă mîhnire, nu se mai poate stăpîni; îl biruie nevoia de a isbucni odată din fundul sufletului, de a spune ‘nfine adevărul fără înconjur; situația este prea înaltă ca El să nu rostească în gura mare ceea ce, cu atîta îndărătnică îngăduință, a tăcut îndelung tutulor:
Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai – da, numai nenorocita politică, ce o fac partidele și bărbații noștri de Stat de patruzeci de ani încoace !” 1 )
Dar sinistrul s’a potolit demult…A trecut parcă un veac de astă primăvară !… Toate sunt cu totul uitate. Cum i-a venit sufletul la loc, oligarchia și-a luat iar bunele clasice năravuri; a început iar jocu’i normal de cacialmale între fracțiuni, grupuri și grupușoare și în sînul acestora, ca în frumoasele senine zile de pace… Șopte și intrigi de culise; sfori și sforicele, cît mai subțiri dacă trebuesc, cît mai groase dacă merg; emulație de subtile ergoterii bizantine pe față; concurs de pișicherlîcuri pela spate; adevărul curat, strecurat la ureche cu acele clipeli din ochi și cu acel tremur de buză, caracteristice minciunii; minciuna rostită tare în vileag cu glaciala neșovăire, pecetea sfîntului adevăr… Și cîte griji pentru atîtea grave probleme publice !… De exemplu… Un așa numit gheșeft (ce barbarism ! ce grozăvie ne mai pomenită la noi !) cu niscai furnituri publice; după asta… o recidivă de indelicateță sau de abatere dela seninătatea or gravitatea impuse unui înalt magistrat, care a îndrăsnit, unde și cînd nu se cuvenea, să spună și el ce avea pe suflet; pe urmă… trebue sau să se permită plutonierilor bacalaureați a purta sabie ca ofițerii titulari ? apoi… resultatul unei alegeri comunale dintr’un orășel de provincie, adăpostit în cine-știe ce văgăună de munți, cu patru-cinci mii de locuitori și cu de vreo trei ori pe atîția decalitri de țuică pentru consumația anuală ! dar înfine, instituirea Doctoratului în drept ! această ridicare absolut imperioasă în momentele de față ? această înălțare cu un etaj mai sus a prosperelor noastre fabrici naționale de bărbați de Stat ?… nu sunt astea atîtea ș’atîtea chestiuni destul de arzătoare ca să dea insomnii sacrei noastre oligarchii ?
În cluburi sumptuoase, unde se aruncă pe o carte arenda unui vast domeniu; în cabinete particulare, unde un mic souper fin se plătește cu prețul cîtorva chile de mălaiu; în berării populare, unde meschini impiegați asvîrl într’o seară la chef leafa-le pe o săptămînă; în cîrciumi de mahala, unde se strîng hăitașii electorali să se cinstească cu tulburel nou prefăcut din vechiu; – pe căile publice – la colțul bulevardului, sub splendoarea lampelor electrice, sau la răspîntia depărtată, sub licărirea unui felinar afumat; în tramvaiu, pe jos, în muscal cu cauciuc; în vagon-lits, în clasa a doua or atreia; – dela spuma oligarchiei pînă la drojdia clientelei – toți roiesc și forfotesc… Șoptesc, discută, și perorează și isbucnesc și pun lumea la cale, – gîndind la… persoane; vorbind de… persoane; aplaudînd sau condamnînd… persoane; expulsînd sau decorînd… persoane; exaltînd sau calomniind… persoane !…Persoane și iar persoane ! Firește, sistema trebue să fie consecuentă. Aci, lumea e a persoanelor, nu persoanele sunt ale lumii… Aci sunt slujbe pentru slujbași, nu slujbași pentru slujbe; bisericii pentru popi și paracliseri, nu paracliseri și popi pentru biserici; gîște pentru hahami, nu hahami pentru gîște; catedre pentru profesori, nu profesori pentru catedre… Aci e, înfine o patrie pentru patrioți, nu patrioți pentru o patrie.
Țara are nevoe de o fundamentală reformă politică. Ba, ceva mai mult: cu cît pentru moment starea intereselor materiale i se va îmbunătăți, cu cît echilibrul acestora se va repara provisoriu, cu atît nevoile mentale și morale vor deveni mai imperioase și deci mai violent strigătoare; – fiindcă tot răul vine numai și numai dela falsa alcătuire politică, ce nu se mai poate ținea astăzi în picioare – dela deplorabila noastră sistemă oligarchică, fără restrîngere de număr, fără limite de ranguri, fără rațiune istorică, fără tradiție și fără posibilitatea de a și le crea măcar cu timpul; avînd pentru viața publică, pentru interesele generale ale Statului, toate păcatele oligarchiilor senile și putrede și neavînd vreunul dintre meritele oligarchiilor voinice și sănătoase.
I-or fi trebuind firește țării multe reforme economice; dar pe acestea nu oligarchia noastră, cum o cunoaștem, ar avea interesul, și mai puțin capacitatea și autoritatea, să le facă dintr’odată; numai țara însăși și le-ar putea face încet-încet potrivit trebuințelor și intereselor ei. Pentru aceasta ea are acuma nevoe de o singură reformă – și precum zice un înțelept istoric, “cînd a ajuns neapărată o reformă, și i-a sosit ceasul îndeplinirii, nimic n’o mai împiedică; ba, totul o ajută” – o singură reformă: Abolirea alcătuirii politicii de uzurpare, desființarea celei mai odioase sisteme boerești, fără boeri și boernași numărați, ci cu nenumărați ciocoi și cioclovine, – și intrarea întregii țări în stăpînirea dreptului ei întreg de a hotărî asupra avutului și onoarii ei, asupra soartei și destinelor ei, după voința lui Dumnezeu, numai prin voința ei.
Atît mai rău pentru cine, orb sau orbit, amăgit de alții or de sine, nu înțelege această supremă necesitate a existenței Statului romîn ! Așa dar, mai întîiu; destul cu casta de strînsură din vîrfuri pînă’n gunoaie ! destul cu mamelucăria inică ! destul cu absurdul anachronism, ibrida Constituțiune archontologică, pe care ar trebui s’o punem cu minte și cu liniște la archivă, făr’a mai aștepta momentul cînd s’o vedem arsă cu un alaiu și cu o pompă mult mai puțin veselă decît cele cu cari a fost ars odinioară Regulamentul organic !
Și pe urmă ?… Pe urmă țara întreagă, chemată să-și exercite dreptul ei sfînt fara da se … Vază-și, după înțelegerea și judecata ei, sub paza Celui de sus, de nevoi ! Și dacă nu va ști deocamdată destul de bine, atunci… să învețe ! să ‘nvețe, cu necazuri și jertfe, cum a ‘nvățat toată lumea civilizată. Are pentru asta vreme destulă: Dumnezeu, fie lăudat numele lui ! n’a pus hotar viitorului…
Numai asta i-e leacul… Încolo degeaba orce și orcîte paregorice !… Iar bărbatul de Stat care, azi sau mîine, își va lua cu peptu ‘nainte eroica sarcină să aducă leacul va însemna în istoria Patriei un nume în adevăr măreț și neperitor între nenumăratele mititele, menite să fie uitate cu atît mai degrabă cu cît or fi fost mai importante, și or fi făcut mai multă larmă împrejurul nimicniciei lor !
1907, Octomvrie
[1] Vezi ziarele europene de pe atunci, cum, d. ex., “Frankfurter Zeitung”, “Berliner Tageblatt”, șcl. – Istoricul, chemat odinioară să povestească viitorimii necazurile vremilor noastre, nu poate desigur găsi pentru opera lui un mai nemerit motto.
[2] Cine nu știe obiceiul clasic al oligarchiei noastre ?… Cînd echilibrul vreunor interese economice trosnește de prea peste măsură încordare, – întîiu, se adună în fuga mare teancuri de statistice și catagrafii mai mult sau mai puțin fantaziste; după asta, se numește o onorabilă comisiune, mai mult sau mai puțin competentă, și firește mai puțin sau mai mult numeroasă și retribuită, însărcinată să studieze numai decît chestiunea, cu mai multă sau mai puțină asiduitate; pe urmă onor. comisiune moțăie, pe vrafurile de dosare improvizate, mai multe sau mai puține ceasuri, în mai puține sau mai multe luni, și apoi, înfine, soluția, potrivit elocuenței cifrelor, este mai mult sau mai puțin gata: “Bine ar fi să nu mai fie rău !… Guvernul deci e rugat să avizeze.” – Deprisos să spunem că’n vremea asta interesații au restabilit, cum au putut mai bine, echilibrul intereselor